vineri, 19 decembrie 2008

Cozonac boieresc


Se apropie Craciunul! De pe masa din noaptea sfinta nu pot lipsi cozonacii. Asa ca hai sa pregatim impreuna niste cozonaci boieresti. Iti spun de la inceput ca nu e o treaba usoara dar nici imposibila nu e! Daca urmezi aceasta reteta sigur te vor invidia toate bunicile si matusile din familie iar toti cei pe care-i vei servi sigur iti vor admira calitatile de buna gospodina. Sa incepem pentru inceput cu un kg de faina. Cred ca e foarte important ce faina folosesti. Eu recomand faina "BANEASA" in pachetul galben. Trebuie sa mai cumperi:
2 pachetele de drojdie (max 50 gr)
1 pachet de unt
1/2 kg de lapte
300 g zahar
7 oua
1 lingurita de sare
mirodenii ( esenta de lamiie si de vanilie - cite o fiola din fiecare)
Toate acestea sunt necesare pentru aluat.
Pentru umplura mai cumpara 1/2 kg de mieji de nuca, cacao ( e foarte buna cea olandeza) si esenta de rom ( fiola) si vreo 200g de stafide. Stafidele se spala in mai multe ape si se lasa la inmuiat citeva ore.
La inceput cerne faina intr-un lighean. Pune la fiert laptele in care dizolva tot zahararul. Laptele fierbinte pune-l peste faina cernuta si lasa totul in lighean sa se raceasca.
Intre timp da miezul de nuca prin masina.
Separa albusurile de galbenusuri si imediat bate cu telul sau mixerul albusele. E foarte important ca operatiunea albusuri sa fie facuta acum, altfel albusele statute nu se mai pot bate spuma! In spuma de albusuri se pun rind pe rind 7 linguri de zahar si se mai bate pina albusele devin tari. Aceasta spuma se adauga peste miezul de nuca si se mesteca usor de sus in jos pina totul devine o crema. Apoi adaugam doua - trei linguri de cacao si mestecam pentru incorporare. Scoate stafidele din apa, strecoarale printr-o sita si apoi stropeste-le cu esenta de rom.
Acum ne putem ocupa de aluat. Desfa pachetelele de drojdie, presara peste o lingurita de zahar si amesteca usor cu o furculita . Astfel se sfarima drojdia si se amesteca mai usor cu zaharul. Peste acest amestec toarna putin lapte caldut si totul va deveni o pasta.
Peste galbenusuri pune un praf de sare si trei linguri de zahar si amesteca totul vreo cici minute. In faina oparita cu laptele si care intre timp a devenit calduta pune drojdia si crema de galbenuse si incepe framintarea. Framintarea cozonacului e foarte importanta in sensul ca trebuie avut grija ca alatul sa fie un tot unitar si sa nu se "rupa". In timpul framintarii adauga cite un cubulet de unt si iar framinti pina se inglobeaza tot untul. Cind apar primele bule in aluat e semn ca framintarea se apropie de sfirsit. O jumatate de ora e suficient sa framinti. Un alt indiciu ca framintatul este gata si ca alatul are consistenta dorita este acela ca alatul se desprine de pe degete. Acum acopera ligheanul cu un stergar si lasa-l la cald sa creasca. Cresterea nu trebuie sa fie prea rapida, asa ca sa nu pui ligheanul direct pe o sursa de caldura(pe soba sau pe aragaz cu cuptorul aprins) Lasa-l in camera in care l-ai framintat unde sa fie o temperatura de 24 - 25 °C Cam in doua ore creste si va fi numai bum de pus la copt.
Acum cu miinile unse cu ulei ia din aluat cam cit incape intr-un pumn si intine cocolosul de aluat pina devine o foaie nu foarte groasa. Cu o lingura ia din crema de nuci si intinde pe foaia de aluat pe toata suprafata ei, si presara si un pumn de stafide. Apoi ruleaza foaia si inchide-o la capete. Repeta operatia aceasta pina mai faci inca doua suluri. Acum toate trei impleteste-le (asa cum impleteam coditele la scoala) si un cozonac e gata. Pune-l in tava unsa cu ulei. Tot asa mai faci inca unul si lasi tavile la crescut. De data asta poti sa le pui pe aragaz si intre timp sa dai foc la cuptor ca sa se incalzeasca. Dupa ce a trecut o ora si cozonacii au crescut aproape cit tava sparge un ou, bate-l impreuna cu o lingura de zahar si unge cu el cozonacii.Apoi baga-i in cuptor la foc mare, acum depinde si de cuptorul fiecaruia. Daca e un cuptor bun si bine reglat in maxim o ora sunt copti. Acum scoate-i din cuptor si ai grija sa nu stea in curent ca se incruzesc si nici sa nu stea prea mult pe o parte Intoarce-i pe toate fetele,camdin trei in trei minute, pina se racesc . Dupa cum vezi nu e o treaba foarte usoara! Dar cind ii vei taia si ii vei gusta ai sa vezi ca tot efortul tau a meritat.
Sa-ti mai spun un secret! E bine ca toate ingredientele folosite la cozonac sa fie la temperatura camerei. Asta va permie cresterea cozonacului mult mai rapid.

marți, 9 decembrie 2008

Sa credem in Mos Craciun


Suntem mari, suntem adulti si acum in prag de Craciun toti visam la zilele vacantei de iarna. Si parca asa era si cind eram copii. Asteptam vacanta de iarna, care venea plina de zapada, cu gindul ca toata ziua vom fi pe derdelus. Uzi in cizmulite si in par, de atitia bulgari primiti, transpirati din cauza saniei prea mari suita de zeci de ori in virful derdelusului, dar fericiti! Si am fi facut noi mai multe nebunii daca nu trebuia sa fim cuminti ca " ne vede Mosul". Merita sa mai renunti la citeva pozne puse in gind cu citeva zile mai devreme, merita sa ajungi acasa mai devreme cu o jumatate de ora fata de ora stabilita, numai sa-i intri in gratii Mosului.
Si in seara de Craciun eram fericiti! Cadourile erau sub brad, bradul era impodobit fumos si din cuptor venea mirosul cremei de zahar ars pe care, cica tot Mosul o lasase acolo!
De ce nu am fi si azi capabili sa retraim aceeasi fericire?! Nu-i greu! Asa se creeaza atmosfera de sarbatoare! Mosul a ramas acelasi, la fel de batrin si bun ca in timpul copilariei noaste, la fel de batrin si bun ca in timpul copilariei bunicilor nostri.
Vreau sa cred ca exista Mos Craciun, vreau sa uit dezamagirea cind am aflat ca el nu exista.

Si vreau sa ma gindesc in prag de sarbatoare la nasterea Mintuitorului
În Betleem colo-n oras
Dormeau visând locuitorii
Iar lânga turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.

Si-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a rasunat
Se rumenise cerul sfânt
Pastorii s-au cutremurat.

Din slavi un înger coborî:
„Fiti veseli!”- îngerul Ie-a spus„
Plecati, si-n staul veti gasi
Pe Craiul stelelor de sus!”

Pastorii veseli, în oras
Spre staul cu pasi iuti pornira
Si-un prunc atât de dragalas
Acolo-n paie ei gasira.

Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micutul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul Domnului si Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!…

Stati in ajul pe la feresti si ascultati colinde! Si daca la usa bat copiii primiti-i in casa si ascultati-le colindul! Cu ei incepe magia sarbatorii si puteti fi siguri ca si casa voastra va fi binecuvintata! Si nu uitati : Merita sa faceti orice fapta buna, uitind mai intii de cele rele, ca sa intrati in gratiile Mosului! Veti vedea in noaptea sfinta ca el exista!

marți, 2 decembrie 2008

Supa crema de conopida

Hei! Prieteni! Ce mai mincati in postul acesta? Zile trecute am preparat o delicioasa supa crema de conopida. Iata reteta:
o conopida
2-3 cartofi potriviti
2-3 morcovi
o telina potrivita
un ardei gras
2-3 cepe
1-2 linguri de faina
1,5 litri de apa
Te anunt din capul locului ca nu e o reteta complicata. Daca doresti poti oricind adauga sau scoate vreo leguma! Pastreaza totusi negresit conopida! Daca vrei si ai chef sa cureti poti adauga si un pastirnac si o radacina de patrunjel. Poti oricind mari cantitatea de apa! Nu e nimic batut in cuie! Daca ai hotarit ce legume folosesti apuca-te si curata-le. Intre timp pune apa la fiet si cind fierbe adauga legumele taiate in bucati cam cit vrei de mari. Adauga si sare la fiert. Cind constati ca legumele sunt aproape fierte adauga si conopida taiata bucatele si mai fierbe totul cam inca 10 minute.
Opreste focul si lasa legumele sa se raceasca.
Acum curata ceapa, tai-o marunt si las-o sa se calesca in putin ulei. Apoi adauga faina mesteca repede sa nu faca cocoloase si apoi adauga putina zeama de legume. Eu cred ca se poate renunta la aceasta lingura de faina! Ii poti da consistenta supei din cita cantitate de apa pui peste legume!
Cind legumele sunt reci paseaza-le cu mixerul sau blenderul,ce ai la indemina. Eu am optat pentru varianta mixer (robot). Acum in oala in care ai de gind sa faci supa pune ceapa aurie, legumele mixate si zeama unde au fiert legumele. Pune atita zeama pina iese de consistenta unei creme curgatoare. Daca vrei sa fie mai zemoasa pune mai multa zeama dar nu uita ca e totusi o supa crema. Lasa totul sa dea un clocot si supa e gata.
Poti adauga atunci cind o servesti crutoane si daca nu tii post adauga si putina smintina va fi un deliciu!

joi, 13 noiembrie 2008

Keceap

Am preparat zilele acestea un keceap foarte delicios. Inca mai gasim in piata cele necesare. Ai nevoie de:
3 kg de gogosari rosii
5 kg de rosii
1 telina mare
3-4 cepe mari
3-4 capatini de usturoi
De asemenea mai sunt necesare:
250 ml otet
250 ml ulei
250 g zahar
piper
cimbru
busuioc
enibahar
foi de dafin
2 limguri de sare grunjoasa
Legumele se taie bucati si se fierb fara apa. Rosiile contin destula apa. Telina e bine sa o fierbi separat pentru ca necesita un timp mai mare de fierbere. Dupa ce s-au fiert legumele si s-au racit da-le prin masina de facut suc de rosii pentru a se indeparta pielita. Pielita iesita din masina mai da-o o data sau de doua ori prin masina. Acum pasta obtinuta pune-o la fiert in sucul format din otet, ulei, zahar si restul mirodeniilor. Trebuie sa fiarba pina rezulta o pasta care poate curge, iar tu trebuie sa mesteci din cind in cind in oala pentru a nu se lipi. Acum, cind totul e fierbinte pune pasta cu ajutorul unui polonic in sticlute sau borcane, astupa-le bine cu capacul filetat si introdu-le in cuptor, cu focul dat la minim, timp de 15-20 minute. Lasa-le in cuptor pina se racesc si apoi pune-le in camara. Asa ai obtinut un keceap sanatos nu ca cel din comert a carui compozitie pe cit e de necunoscuta pe atit e de nesanatoasa. E drept ai cheltuit ceva timp in bucatarie dar pentru sanatatea ta si a familiei tale cred ca merita.
Poti folosi aceasta pasta la fripturi, la un amestec de legume fierte si servite natur sau pasate sau chiar la pitza. De fapt din acest moment da-ti drumul la imaginatie!
Sa stii ca in loc de rosii poti folosi si suc de rosii preparat de tine mai din timp. in acest caz fierbe legumele in apa si zeama rezultata foloseste-o la o ciorba.

miercuri, 12 noiembrie 2008

Giulia






"Iubitorii sau mai bine zis





detinatorii de animalute de companie au motive serioase sa se bucure de o viata mai lunga si de mai multa binedispunere. Se pare ca simpla prezenta a unui animal de casa si mai ales relatia stapanului cu acesta ii aduce detinatorului multe beneficii in privinta sanatatii fizice si mentale." Acestea sunt sfaturi medicale dar sigur sunt adevarate. Ai privit vreodata in ochi o pisica? Fie ea si una intilnita in drum,una maidaneza, asa cum le numim pe cele fara stapin! Poate unii ar zice ca sunt prefacute, ca sunt sirete! O fi! Dar eu zic ca nimic nu e mai neadevarat! Acestea sunt cele mai delicate fiinte. Am gasit cu multi ani in urma un pui de pisica pe care am primit-o in casa mea cu gindul de a o da primului venit care si-ar fi dorit-o. Eram sigura ca vor fi multi cei care si-ar dori-o. Era o pisica foarte mica, daca avea trei luni! Era o pisica plina de purici, dar era o pisica foarte frumoasa. Incet incet am inceput s-o scap de purici, i-am amenajat locul din baie unde urma sa faca pipi, si am incercat sa-i potolosc foamea. Era asa de mica incit nu putea sa urce singura in ligheanul din baie. Era asa de flaminda ca nu putea sa manince de ce tare mieuna....de foame! Foarte repede am depasit aceste neajunsuri si pisica mea se simtea acum la mine din ce in ce mai bine. Dar intr-o zi a aparut persoana doritoae sa o adopte si nici nu am asteptat sa ma roage de doua ori si deja i-o pusesem in brate. I-am daruit si ligheanul si farfuriuta pentru mincare, absolut tot ce apartinuse pina atunci pisicii. Toate astea s-au petrecut intr-o joi. Nu mare mi-a fost mirarea cind dupa nici trei zile au aparut amindoi in usa mea cerind disperati ajutor. Omul ma ruga sa primesc pisica inapoi ca nu are liniste cu ea in casa, iar pisica m-a privit in ochi si imediat a sarit din bratele noului stapin, a intrat la mine in casa si a incetat din mieunat! Am inteles in acel moment ca de acum in colo ea va fi pisica mea. Si de atunci mi-am luat rolul cit se poate de in serios. Am cumparat carti sa aflu despre cit de bine si de corect poate fi ingrijita, am botezat-o Giulia si ce a fost cel mai important am invatat sa o inteleg, i-am invatat "limbajul" astfel incit sa putem convietui bine impreuna. Si azi, dupa treisprezece ani de la intimplarea povestita, regret si ca m-am gindit s-o dau dar mai ales regret ca am si dat-o pentru trei zile. De atunci toate despartirile dintre noi au fost scurte ca timp dar mereu mi s-au parut lungi si oriunde ma aflam - chiar si in cele mai frumoase vacante- abia asteptam sa o revad. Mieunatul si torsul ei la intoarcerea mea ma faceau sa fiu foarte fericita. E fiinta cea mai discreta din viata mea, e fiinta care sunt sigura ca se bucura de prezenta mea oricind si care e oricind dispusa sa ma asculte. Si sa stii ca toti din casa au indragit-o cu toate ca la inceput nu era privita cu ochi buni! Daca aveti ocazia infiati o pisica! Toti veti avea de cistigat.Incercati sa o priviti cu aceeasi bucurie cu care le privesc copii! Va va ajuta sa scapati de











prejudecata ca pisicile sunt perfide. Si veti afla ca pisicile si copii sunt cei mai buni prieteni, si ca sunt fiintele pe care trebuie sa le iubesti din tot sufletul si carora merita sa le acorzi foarte multa atentie." Cu cit ajung sa cunosc mai mult oamenii, cu atit mai mult imi iubesc pisica - spunea un om celebru. Sa speram ca era valabil doar in cazul lui!

luni, 10 noiembrie 2008

Marinata de peste

Se apropie postul Craciunului! Incepind cu 21 decembrie simbetele si duminicile se maninca peste. Iata o reteta foarte buna si deloc greu de facut. Ai nevoie de
4 pesti(macrou) congelati,
trei cepe potrivite,
250 ml de otet
750 ml apa
sare,
piper,
doua foi de dafin
3-4 linguri de ulei.
Si sa nu uiti sa folosesti mirodenia specifica pestelui si anume enibaharul.Atit enibaharul cit si piperul trebuie sa fie boabe. Acum apuca-te si curata bine pestele de cap, coada si mate si spala-l bine la jet continuu de apa. Curata ceapa si tai-o solzisori. Pune la fiert apa, otetul si uleiul, impreuna cu toate mirodeniile si cu "solzisorii"de la o ceapa. Intre timp taie pestii cam in patru sau cinci bucati si pune-i in oala cind a inceput sa fiarba apa. Asteapta pina dau un clocot si daca au mai ramas bucati de peste repeta operatiunea pina se termina toate bucatelele . Foloseste spumiera ca sa poti scoate cu usurinta pestele din oala. Mare atentie! Nu lasa pestele mult la fiert! Un clocot este suficient! Acum pregateste citeva borcane si pune la fund citiva solzisori de ceapa cruda, dupa care pui citeva bucati de peste oparit peste care iar adaugi ceapa. Pui asa citeva staturi dar sa ai grija ca ultimul stat sa fie solzisori de ceapa. Cind borcanele sint umplute cu straturile succesive de peste cu ceapa adauga peste ele apa cu otetul in care ai oparit pestele.Lasa totul la macerat, intr-un loc racoros, cel putin trei zile. Vei avea astfel un aperitiv foarte gustos.
Daca totusi vrei sa obtii acest aperitiv pentru ziua urmatoare poti lasa pestele sa fiarba complet, dar reteta cu marinatul trei zile e mult mai gustoasa! Sa stii ca aceasta reteta se pastreaza bine in frigider sau intr-o camara racoroasa cel putin o saptamina!

luni, 3 noiembrie 2008

Copii toamnei

Cit sunt de frumoase fetele toamnei! Le-a gatit mama toamna cu hainele cele mai frumoase! Si arata mai bine decit orice manechin imbracat de cel mai renumit creator de moda! Admirati culorile! Cit sunt de vii! Admirati protagonistele! Cit sunt de "fragede"! Vedeti cu cita eleganta defileaza?!Sunt convinsa ca mama lor e mindra de ele! Cum sa nu fii cu asa fete frumoase si admirate! Toti le privesc, toti le vor la ei acasa! Si mamele vor sa-si vada fetele la casele lor dar acestea sunt mult mai frumoase in gradina parinteasca! Aici sunt mingiiate de vint, atinse de razele calde ale soarelui si de privirea tuturor trecatorilor! Admirati acum intreaga colectie:
Nu vi se pare ca aceasta vrea sa fie vedeta colectiei?
Dar ce surorile ei nu sunt la fel de frumoase si bine imbracate?
Si acum mireasa Admirati-le si aplaudati-le pentru frumusetea si gingasia lor! Dar mai ales pentru curajul lor! Acum cind toate celelalte flori s-au speriat de frigul de afara si s-au ascuns , ele, crizantemele s-au gatit frumos pentru noi, pentru bucuria noastra. Si mai ales admirati generozitatea toamnei! A toamnei acesteia care nu stie cu ce sa ne mai resfete!Bucurati-va de tot ce ne ofera si fiti fericiti!

miercuri, 29 octombrie 2008

E toamna!

La fel ca greierele din binecunoscuta fabula speram ca toamna sa mai intirzie sau de ce nu sa nu mai vina! A venit aducind cu ea frigul, bruma, zilele scurte si in curind ploile. Si parca toate acestea nu erau de ajuns, anul acesta a adus si .....criza! Poate nu ea, toamna e vinovata de asta dar pe cine sa dau vina?



Erau si asa destule probleme pe capul oamenilor,iar acum in plus hop si criza.....! Asta e tot ce a putut aduce toamna asta? Adica chiar nu gasim nimic de care sa ne bucuram? Eu cred ca da! Sunt zilele inca insorite, copacii mai au frunze pe ei si inca foarte frumos colorate, iar florire toamnei - crizantemele - ne rasfata cu frumusetea lor! Ele nu simt criza si, ca in fiecare an infloresc pentru bucuria noastra. Sa incercam pentru citeva secunde sa uitam de problemele noaste si sa admiram crizantemele si frumusetea peisajului de toamna. Si de ce nu, daca ascultam in liniste fosnetul vintului printre frunze poate avem norocul sa auzim si cintecul unui greier care se incapatineaza sa spere ca toamna nu va mai veni! Cri cri cri toamna cri!

miercuri, 1 octombrie 2008

Sufleu de conopida


Daca ati fost prin piata zilele acestea ati putut vedea pe tarabe recolta toamnei acesteia. La tot pasul vinzatori care te imbie sa cumperi fel de fel de legume. Sa mergem azi in piata si sa cumparam conopida. Cumpara una potrivita cam de 1 kg. Sa preparam impreuna un delicios si elegant sufleu de conopida.
De ce mai ai nevoie:
3 cepe potrivite
3 oua
1cana (250 ml) de lapte proaspat
2 linguri de faina
cascaval - 150 - 250g
ulei
gris
Curata conopida de frunze si las-o intr-un vas cu apa rece, cam o ora.
Pune la fiert laptele
Curata trei cepe potrivite si taie-le solzisori. Intr-o tigaie pune la incins ulei si pune ceapa la calit. Cind este de culoare galbena pune faina si amestec-o repede cu ceapa si apoi toarna laptele fierbinte. Lasa sa fiarbata vreo cinci minute pina se transforma totul intr-o smintina groasa. In tot acest timp mesteca continuu sa nu se lipesca. Cit timp se raceste aceasta compozitie pune la fiert conopida. Nu va fi nevoie mai mult de 5-7 minute dupa ce apa va da in clocot. Scurge conopida fiarta printr-o strecuratoare si adaug-o in compozitia cu consistenta de smintina groasa. Rade cascavalul si adauga 1/3 in vasul in care ai amestecat totul pina acum. E bine sa fie un vas inalt ( bolul de la mixer sau o cratita mai inalta). Dupa ce s-a omogenizat cascavalul adauga trei galbenuse si la sfirsit albusele batute spuma. Poti adauga putina sare (nu prea multa cascavalul este sarat) si niste piper de preferinta alb. Acum compoziia este gata de copt. In tava aleasa pentru copt, pune putin ulei si tapeteaz-o cu gris. Apoi pune compozitia pregatita si peste ea adauga o lingura de gris imprastiata unform pe toata suprafata.Apoi restul de cascaval ras si tava e buna de pus in cuptor. Las-o sa se coaca cam 45 de minute. E bun de servit fierbinte ca aperitiv sau pur si sumplu ca un fel de mincare seara.
Daca iti va placea acest deliciu sa stii ca-l poti prepara si iarna. Pune la congelator in pungute conopida fiarta. Continutul unei pungi sa fie suficient pentru a repeta aceasta reteta.
Secretul acestei retete este cascavalul Cu cit mai mult cascaval cu atit mai bine! Recomand cascavalul afumat. Pofta buna!

marți, 16 septembrie 2008

Sfirsit de vara la Horezu

Am plecat din Bucuresti spre Horezu pentru citeva zile de vacanta. Prin Pitesti si apoi spre Rimnicu Vilcea. Pe linia de centura a orasului, urmarind indicatorul de Tirgu Jiu, ajungi in soseaua care duce la Horezu. Vroiam de mult sa ajung aici, in aceasta vatra de cultura si civilizatie, care din punct de vedere cultural are un caracter monahal, orientat catre activitati de artizanat specific romanesc.
Insotita de documentatia necesara,procurata dupa citeva cautari pe internet,si de camera video, am poposit in centrul depresiunii Horezu, locul unde se afla orasul. De jur imprejur munti si dealuri. La nord Muntii Capatinii(cu virful Ursu 2124m), la sud Magura Slatioarei cu 767m si dealurile Negrulestilor, Costestilor si Tomsanilor. De la Bucuresti drumul nu e lung - 239 Km -totul e sa iesi cu bine din hatisul capitalei-asa ca dupa trei-patru ore de mers esti si cazat.Am ales pensiunea Criveanu,bine pozitionata in centrul orasului,dar intr-o zona foarte linistita, necirculata de masini datorita faptului ca strada se infunda.La sfirsitul lui august si inceputul lui septembrie, sub soarele cald si blind poti descoperi ceea ce-i atrage aici pe turisti: peisajele deosebit de frumoase si minunatele minastiri aflate in apropierea Horezului. Patru zile sunt suficiente pentru a descoperi destul de mult din patrimoniul natural si cultural al locului si din atmosfera vietii satului oltenesc de munte.
Dupa 17 km de la Rm. Vilcea (inainte de a ajunge la Horezu) viziteaza manastirea Govora( construita la sfirsit de secol 14 inceput de secol 15. Te va impresiona atmosfera medievala pe care o degaja,
iar frumusetea florilor din pritvoare iti va patrunde in suflet.
In biserica admira pictura valoroasa si catapeteasma sculptata in lemn in stil brincovenesc. "Minastirea Govora ramine in istoria neamului ca fiind gazda primei tiparituri in limba romina- Pravila de la Govora - dupa tipariturile din Ardeal ale lui Coresi".
Foarte aproape de Horezu este Minastirea Hurezi- monument inscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial - UNESCO.Ridicata la sfirsitul secolului 17 este una din cele mai reprezentative monumente ale epocii brincovenesti.Aflata la poalele Muntilor Capatinii, intr-un loc plin de farmec si singuratate minastirea te va impresiona de indata ce o vei zari aparind dintre codrii seculari.In interiorul bisericii vei putea admira iconostasul sculptat in lemn, scaunul domnesc purtind stema Cantacuzinilor si un policandru bogat,toate din vremea ctitorului Constantin Brincoveanu. Aflindu-te pe teritoriul minastirii crezi ca esti in preajma domnitorului, ca ai intrat in masina timpului cu statia "secolul 17", dar brusc esti trezit la realitate la vederea tehnicii moderne instalata pe zidurile vechi brincovenesti.
In dimineata celei de a doua zile am pornit spre Minastirea Polovragi ce dateaza din1505. Situata la poalele Muntilor Piatra Polovagilor, intr-un decor de basm, minastirea este inconjurata de livezi de meri, pruni si castani.Este comceputa in stil bizantin, iar ceea ce este unic pentru minastirile din tara noastra este pictura peretilor pridvorului.Aici vei vedea de o parte si de alta a intrarii reprezentarea minastirilor de la Muntele Athos.Minastirea si-a luat denumirea de la localitatea vecina Polovragi.
Cum urci pe linga minastire, cam la un km, se intra in Cheile Oltetului. O rezervatie naturala ce se intinde pe 150 ha. O zona superba, cu un peisaj ce te lasa fara grai.
Stinci ciuruite de grote pe care se incapatineaza sa mai creasca mindru cite un copac. Pe partea stinga curge Oltetul.E un riu mic, vioi, dar care e "responsabil" de toata aceasta minunatie ce te copleseste odata intrat in chei.
Lasa masina la intrare si strabate-le cu piciorul! Vei avea o senzatie pe care nu o vei uita usor. La aproximativ 10 minute de la intrare (500m de la minastire)ajungi la pestera Polovragi. Este una din cele mai mari si mai frumoase din Europa, si se spune despre ea ca este cunoscuta din vremea dacilor.Pestera merita vazuta si este accesibila oricui contra sumei de 4 lei.Tine cont ca intrarea in pestera se face la ore fixe iar ultima intrare e la ora 17.Daca esti amator de trasee turistice Cheile Oltetului sunt locul ideal.Vei parasi aceste locuri pline de calcare (praful se depune peste tot)cu promisiunea ca sigur vei veni sa le revezi.
Si daca tot esti echipat cu adidasi,treining si hanorac( in pestera sunt constant 8°C)du-te si vezi si Pestera Muierii. E un splendit monument al naturii situat pe teritoriul comunei Baia de Fier- judetul Gorj.O ramificatie asfaltata de 7 km pornind in stinga soselei ce leaga Tg.Jiu de Rm. Vilcea, porneste din dreptul satului Poienari spre Comuna Baia de Fier.Vei putea intra in pestera dupa ce vei plati 5 lei, tot la ore fixe si vei strabate prin "burta" Muntelui Capatinii vreo 940 m, cind mergind in picioare cind mergind in pasul piticului. Iesirea din pestera se va face prin gura sudica a acesteia si vei cobori pina la albia riului Galbenu pe o carare betonata strajuita cu balustrada de sustinere. Te vei bucura de caldura soarelui raminind cu gindul la "muierile", copii si batrinii care se ascundeau aici, in timpuri stravechi bintuite de razboaie. De aici si numele pesterii.Pina la parcarea unde ai lasat masina faci cale intoarsa pe jos dar admirind in partea stinga tot muntele din maruntaiele caruia tocmai ai iesit.
Nu poti incheia ziua pina nu treci prin Maldaresti pentru a vizita complexul muzeal care reuneste Culele Greceanu, Duca, precum si casa memoriala Ioan Gh. Duca. De vizitat se mai viziteaza ultimele doua, cula Greceanu devenind proprietate privata. Cula Duca a apartinut marelui om politic G. Duca, fost premier al Romaniei,asasinat de legionari pe peronul garii Sinaia la 29.12.1933. Cladirea este de un incredibil rafinament, dar totodata de o simplitate proprie arhitecturii romanesti din acea zona. Initial cula a apartinut urmasilor familiei Maldarascu, dar in 1910 este cumparata de Duca care adauga peste doi ani casa de alaturi, devenita casa de vacanta.
Pentru ziua a treia am rezervat vizitarea Muzeului Trovantilor, a Minastirilor Bistrita si Arnota si a imprejurimilor. La trovanti mi s-a parut asa ceva ca la "Pomul laudat". In comuna Costesti,pe marginea drumului.deloc semnalizat,asa intr-o ripa, vei descoperi trovantii despre care se scrie ca sunt un cadou de la extrateristri, putin erotic.Nu mi s-a parut dar te las pe tine sa tragi concluziile.
Minastirea Bistrita asezata in Cheile Bistritei, este o ctitorie a boierilor Craiovesti din 1497. Intra in biserica si admira pictura lui Gh. Tatarascu.Tot aici poti cere de la maicute, cheia de la poarta care te duce, pe carari de munte, la pestera lui Grigore Decapolitul si la alte obiective. Nu am facut acest lucru nefiind echipata corespunzator pentru drumetie prin munti. In schimb, cu masina,pe un drum forestier am ajuns la Manastirea Arnota construita de Matei Basarab.De sus, de la Arnota,poti vedea Bistrita in toata splendoarea ei
Bistrita, Arnota si Horezu,un triptic de manastiri oltene care isi onoreaza si azi ctitorii prin grijulia gospodarire a maicutelor care locuiesc acolo dedicindu-si viata lui Dumnezeu si Mintuitorului. Am coborit de la Arnota si am intrat in Cheile Bistritei despre a caror frumusete las sa vorbeasca pozele facute acolo


Nu parasiti zona Horezu pina nu vizitati si Minastirile Dintr-un lemn si Surpatele, aflate in comuna Frincesti la 3 km una de alta. Veti constata ca boierii vilceni au lasat romanilor piese de arhitectura remarcabile. Aflati ca nici taranii de aici nu s-au lasat mai prejos."Blidele" de Horezu, vorbesc prin contururile si culorile lor, despre tainele sufletului romanesc.Descoperiti toate acestea la taranii-artisti acasa,in satul Olari, acolo unde ii veti gasi la lucru explicindu-ti cu mare drag mestesugul olaritului. Si daca vei cumpara vase de la ei fii sigur ca sunt autentice si fii sigur ca sunt mai ieftine decit cele de pe marginea drumului. Nu uitati, merita sa-i vizitati pe olari la ei acasa!
Am parasit Horezu indreptindu-ma apoi pe valea Oltului
pe care am redescoperit-o la fel de frumoasa ca odinioara
facind si un popas la Minastirea Cozia. In drum spre casa(Onesti) am trecut pe la Minastirea Simbata. Atentie pe indicatorul spre minastire scrie "spre Minastirea Brincoveanu" Dupa ce am traversat tara de la SV la SE am ajuns acasa multumita ca am putut vizita atitea frumuseti. Am fost bucuroasa ca am petrecut citeva zile in "mijlocul judetului Vilcea podoaba mindrei Oltenii si unul dintre cele mai frumoase tinuturi ale tarii" (Romania pitoresca- Al Vlahuta).

joi, 14 august 2008

In cautarea plajei de la Corbu

Dupa cum am promis revin cu povesti despre concediul la mare. Ne pregatim sa ne luam ramas bun de la Cetatea Enisala si de la D-na pusa acolo sa ne explice cite ceva dar cu certitudine menirea ei era sa ne rupa bilete la intrare. Tinta urmatoare plaja Corbu.De sus de la cetate nu am plecat fara amintiri. Pozele facute si...coltii babei! Ce credeti ca sunt acestia? Un nou obiectiv turistic? Nici de cum! Sunt niste ciulini foarte mici,sferici dar plini de tepi care intra imediat sub pile,provocind usturimi destul de suparatoare. Cum nu eram incaltata ca pentru o calatorie pe "munte" ci eram in traditionalii papuci de plaja, nu a fost greu sa-mi intre un ciulin buclucas in talpa.Asa ca va rog daca veti vrea sa faceti aceasta mica excursie incaltati-va cu pantofi de sport! Am coborit dealul, ne-am suit in masina si am pornit pe drumul de intoarcere. Sa nu credeti ca pina am iesit in DN22 am mers fara sa oprim. Din nou lipsa indicatoarelor ne-a facut sa intrebam oamenii locului care e drumul bun sau care e drumul cel mai scurt Aceeasi amabilitate si mindrie locala am intilnit peste tot. De atita drum ni s-a facut foame si am oprit la un han foarte pitoresc "Doi epurasi". De ce nu avea o denumire mai ....marinareasca aveam sa aflam curind. Intrbind daca au ciorba de peste doamna care ne-a luat comanda,si care altminteri ne-a servit rapid si fara cusur,a replicat foarte mirata: -"Ei nu avem decit ciorba de buta si de legume!" Pacat, eram totusi intr-o zona unde mincarea traditionala era pestele.Sau cel putin ar fi trebuit sa fie! Mai ales ca doamna de la cetate ne-a explicat ca barbatii din zona se ocupa cu pescuitul. Dar pina la urma am mincat bine. In curtea hanului aveau si o minigradina zoologica cu struti, fazani,caprioare si oi. Si iar nu am inteles de ce numele hanului facea referire la iepuri.... Dar dupa masa a trebuit sa pornim totusi la drum. Eram la mare si pina in acest moment al zilei nu facusem inca plaja Ne arsese soarele sus la cetate dar o plaja in costumatia traditionala si mai ales o baie in mare nu facusem. Asa ca plaja de la Corbu, mai exact plaja de la Vadu de linga satul Corbu ni s-a parut solutia ideala.Am urmarit indicatorul de Navodari cu toate ca speram sincer sa gasim o alta ruta.Nu a fost asa! Am mers mult pe un drum betonat apoi pe drumuri de tara dar pina la urma ne-am pomenit in fata marii, pe o plaja lata cu nisip nu prea fin si plina de bucati de cochilii de scoici. Nu se putea spune ca e o plaja pustie! Abia am gasit un loc de parcare. Dar fata de aglomeratia din statiunile consacrate aici era minunat. Erau oameni cu cortul pe plaja, erau oameni care veneau pina linga mare cu masina,erau si unii care venisera pina aici sa faca traditionalul gratar, era o lume pestrita. Si peste toate mai batea si un vint de-ti baga nisip si unde nu gindesti! Dupa o lupta cu vintul am reusit sa intindem cearsafurile si am facut o baie in marea calda. Foarte frumos.Am plecat la apusul soarelui uitindu-ne mult in urma si promitind ca daca o sa mai venim vreodata la mare vom veni sa facem plaja aici chiar de ar fi sa dormim in cort. Dar trebuia sa ne intoarcem la Costinesti. Sa nu faceti greseala nostra si sa intrati prin Mamaia. Veti vedea o mare de masini care abia pot inainta! Cu toate aceste peripetii ziua aceasta de 9 august nu o vom uita prea usor.Cind am ajuns in Costinesi epava era la locul ei, acolo unde a esuat acum 48 de ani si marea era mai calma si mai linistita ca niciodata. Si totusi aceasta depana povestea ei de secole...

Sau mai precis continua lupta ei cu tarmul din care iese an de an victorioasa!