miercuri, 16 iulie 2008

Indulcitori artificiali

Indulcitorii artificiali sunt substante chimice ce indulcesc la fel ca zaharul, dar cu mai putine calorii. Intrucat indulcitorii sunt mult mai dulci decat zaharul, este nevoie de o cantitate mult mai mica pentru a obtine acelasi efect. Asa se face ca produsele care contin indulcitori artificiali au mai putine calori decat cele cu zahar. Indulcitorii artificiali fac deseori parte din dietele ce au drept scop slabirea sau controlul greutatii.Exista numeroase suspiciuni ce planeaza asupra sigurantei consumului de indulcitori artificiali. Lipsa unor studii consistente, desfasurate pe termen lung, care sa cuprinda persoane ce consuma aceste produse pe perioade lungi, impiedica oamenii de stiinta sa se pronunte cu certitudine asupra unor efecte adverse banuite sau sugerate de testele pe animalele de laborator.
Iata cei mai importanti indulcitori si efectele lor asupra organismului uman:
Aspartamul:
A fost descoperit in 1965 si de atunci gama de produse alimentare in care este folosit s-a largit continuu. Este prezent in diferiti indulcitori, guma de mestecat, cereale, gelatina, bauturi carbogazoase. Actualmente este utilizat in peste 6000 de produse alimentare. Aspartamul are continut caloric, insa datorita faptului ca este de 160 – 220 de ori mai puternic decat sucroza, cantitati foarte mici sunt necesare pentru indulcire astfel incat aportul caloric este practic neglijabil. Doza zilnica recomandata este de 50 mg pentru fiecare kilogram corp.Este contraindicat persoanelor care sufera de fenilcetonurie.Aspartamul este un indulcitor extrem de controversat, existand numeroase articole si opinii asupra pericolelor utilizarii sale. Intre reactiile adverse produse de consumul de aspartam, confirmate de studii si trialuri clinice au fost durerile de cap, depresia, cresterea poftei de mancare.
Zaharina:
Exista de aproximativ 100 de ani si este considerat indulcitorul cu efectele cele ma studiate. Nu contine nici o calorie, nu creste glicemia si este de 200 pana la 700 ori mai dulce decat sucroza (zaharul de masa). Zaharina este considerat unul dintre cei mai siguri indulcitori. Doza zilnica recomandata de zaharina este de 5 mg pentru fiecare kilogram corp. (pentru un adult de 70 de kg se recomanda 350mg zaharina). Este folosita ca indulcitor de masa, in produsele de panificatie, gemuri si dulceturi, conserve de fructe, dulciuri, prajituri, sosuri pentru salate. Mai este folosita in produse cosmetice, suplimente vitaminice si parafarmaceutice.Desi este incadrata in categoria indulcitorilor siguri pentru consum, zaharina ridica o serie de suspiciuni pentru oamenii de stiinta. Mai multe studii au demosntrat ca zaharina are potential carcinogen in testele efectuate pe animale (cancer de vezica). Totusi, probele si dovezile obtinute de la subiecti umani sunt insuficiente pentru a proba acest efect advers si in cazul oamenilor.Un alt inconvenient al utilizarii zaharinei este posibilitatea declansarii unor reactii adverse datorate intolerantei unor clase de compusi numite sulfonamide. Reactiile includ dureri de cap, dificultati de respiratie, eruptii cutanate si diaree. Nutritionistii sunt de parere ca utilizarea zaharinei ar trebui limitata in cazul sugarilor, copiilor si femeilor insarcinate.
Sucraloza:
Este cel mai nou indulcitor lipsit de calorii de pe piata. Nu este un produs natural, desi are o structura asemanatoare zaharului, dar are o putere de indulcire de 600 de ori mai mare ca a sucrozei. Nu are calorii si nu este absorbit in totalitate. Actualmente este un indulcitor destinat uzului general, atat ca indulcitor de masa cat si in industria alimentara. Doza recomandata este de 5mg pe kilogram corp pe zi.Simptomele asociate consumului de sucraloza sunt gastrointestinale (balonare, diaree, grata), eruptii cutanate, tuse, dureri toracice, rinita, anxietate, tulburari afective, depresie. Din pacate nu exista suficiente studii pe termen lung desfasurate pe oameni pentru a avea o imagine clara asupra efectelor consumului de sucraloza.
Acesulfam K:
A fost aprobat in 1988 si de atunci este folosit ca indulcitor in produse alimentare si bauturi. Este de 200 de ori mai dulce decat zaharul obisnuit si este des folosit ca un stabilizator al gustului dulce in multe produse.Acest indulcitor contine o substanta cunoscuta cu potential carcinogen. Expunerea pe termen lung la aceasta substanta produce dureri de cap, depresie, greata, tulburari de vedere, afectiuni hepatice, renale si cancer. Din acest motiv exista o mare opozitie fata de acest indulcitor. Teste suplimentare sunt necesare pentru a dovedi efectele potential nocive ale acestui indulcitor.
Diabetul si indulcitorii artificiali:
Un avantaj al indulcitorilor artificiali este acela ca nu cresc glicemia. Datorita acestui fapt, diabeticii pot inlocui acum zaharul cu indulcitorii artificiali, fara riscul perturbarii metabolismului glucidic. Totusi, unele produse ce contin indulcitori artificiali, precum iaurtul fara zahar, pot influenta glicemia datorita altor glucide sau proteine. In plus, unele produse al caror ambalaj indica mentioneaza faptul ca sunt fara zahar, precum prajiturile sau ciocolata fara zahar, pot contine drept indulcitori sorbitolul sau manitolul, despre care se stie ca pot influenta glicemia. Unele produse fara indulcitori pot contine faina, care are ca efect cresterea glicemiei.

DEZECHILIBRE Organismul are un mecanism foarte bine pus la punct in ceea ce priveste metabolismul. Iar creierul nostru, in momentul in care simte senzatia de dulce, asteapta si calorii. Or, in cazul indulcitorilor, nu exista aport caloric, fie ca este vorba despre indulcitori de sinteza sau indulcitori naturali, dar cu putere de indulcire foarte mare. Lipsa caloriilor se explica prin faptul ca este necesara o cantitate foarte mica de indulcitori pentru a da senzatia de dulce. De aici pot aparea dezechilibre, in special la nivel metabolic.

luni, 14 iulie 2008

Aditivi alimentari periculosi pentru sanatate

In viata de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atat de "firesti", incat aproape nimeni nu mai sesizeaza pericolul pe care ele il reprezinta in mod real.
Ce sunt de fapt acesti aditivi alimentari?"Aditivii alimentari" sunt definiti drept orice substanta care in mod normal nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, avand sau nu o valoare nutritiva, care, adaugata intentionat in produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi sau prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare. Cea mai mare parte a lor sunt substante chimice de sinteza care nu se gasesc in mod natural nici in regnul vegetal nici in cel animal, deci nu ar trebui sa faca parte din alimentatia noastra. Organismul uman, vazut prin prisma biochimica, nu detine cai metabolice proprii acestor substante, iar pe de alta parte, aceste substante care sunt obtinute in urma unor reactii chimice "in eprubeta", sunt lipsite de energiile vitale pe care in mod natural substantele produse de natura le contin. Din acest punct de vedere, putem spune ca aditivii alimentari sunt substante "moarte", ba mai mult, ei sunt, prin imprumutarea de cai metabolice necesare biotransformarii lor in vederea eliminarii din organism, consumatori de energie vitala din rezerva proprie a organismului.
Utilizarea indicativului 'E xxx' pe eticheta produsului arata prezenta unui aditiv acceptat din punct de vedere al sigurantei in toata Uniunea Europeana. In multitudinea de aditivi folositi in industria alimentara, cei mai periculosi pentru sanatatea organismului sunt cei de sinteza, adica cei obtinuti prin procedee chimice nenaturale.Alimentele cu cele mai multe toxine, care ar trebui evitate la consum, sunt margarina vegetala, guma de mestecat, uleiul de mustar, mezelurile, bauturile racoritoare si dulceturile. Dictonul dupa care "important nu e ce bagi in gura, ci ce scoti pe gura" a cazut in desuetudine, odata cu aparitia pe piata produselor alimentare a unei intregi game de aditivi alimentari, care, chipurile, imbunatatesc calitatea produselor, dar care in realitate nu sunt altceva decat substante chimice deosebit de toxice, ori cancerigene.Potrivit rapoartelor organizatiilor internationale, mortalitatea in randul populatiei globului, cauzata de consumul alimentelor imbogatite cu substante artificiale, se afla pe locul al III-lea, dupa consumul de droguri si medicamente si dupa accidentele de circulatie. Consumul indelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce in organismul uman un bombardament asupra organelor interne, care provoaca distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge sa produca anticorpi peste masura, folosindu-i impotriva propriului organism), precum si o serie de tumori maligne si benigne. Conform raportului Comisiei Nationale de Oncologie - 2000, in Romania cancerul este intr-o crestere alarmanta si se estimeaza ca aceasta afectiune va deveni in scurt timp "boala mileniului III", impotriva careia nu exista inca premizele ca se va descoperi un antidot. Deocamdata se banuieste doar ca motivele care-l provoaca sunt poluarea, chimicalele din alimente si stress-ul.Un studiu recent al Clinicii de Oncologie din Dusseldorf - Germania, despre efectele aditivilor alimentari asupra organismului uman, a ierarhizat o serie de compusi toxici sau cancerigeni. Aproape toti acesti compusi pun intr-un real pericol organismul.
In continuare, poti citi, lista "E"-urilor considerate de specialistii oncologi drept deosebit de periculoase.
- Adaosuri suspecte: E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 477
- Adaosuri periculoase: E 102, E 110, E 120, E 124
- Adaosuri toxice: - produc boli intestinale: E 220, E 221, E 222, E 223, E 224
- afecteaza tubul digestiv: E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461,
E 463, E 465, E 466
- produc boli de piele: E 230, E 231, E 232, E 233
- suprima din organism vitamina B12: E 200
- cresc colesterolul: E 320, E 321 (antioxidanti din margarina)
- ataca sistemul nervos: E 311, E 312
- produc boli ale aparatului bucal: E 330 (acidul citric sau sarea de lamaie - cel mai periculos adaos cancerigen)
- Adaosuri cancerigene: E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E 215, E 217, E 230, E 631 (glutamatul de sodiu)
Cel mai important factor in mentinerea sanatatii este alimentatia, ea fiind furnizorul de materie si energie pentru buna dezvoltare si functionare a corpului uman. Statisticile medicale prezinta din cand in cand cate un grup mai mare de boli ca fiind maladiile secolului douazeci, iar printre cauzele sau factorii favorizanti este enumerata si nutritia deficitara sau in functie de caz, abuziva. De ce oare alimentul, care este baza existentei noastre, sa fie cauza unor maladii?
Epoca moderna a adus dupa sine o mare afacere pentru producatorii si comerciantii de produse alimentare si un plus de confort pentru consumatori. Daca acum cateva zeci de ani majoritatea alimentelor proveneau din productia proprie a individului, iar alimentele erau integral pregatite in casa, astazi raportul s-a modificat: cea mai mare parte a alimentelor provine din reteaua de magazine alimentare, iar o buna parte din alimentatie are la baza produse semipreparate. Producatorii industriali de alimente, pentru a rezista concurentei existente pe piata trebuie sa prezinte pe piata produse "calitativ" superioare, adica sa aiba un aspect agreat de client, miros si gust placut si termen de valabilitate cat mai mare.
Dar pentru a satisface aceste deziderate, alimentele sunt prelucrate prin inglobarea de asa-zisi aditivi alimentari (coloranti, emulgatori, stabilizatori, antioxidanti, conservanti, aromatizanti, etc. ) care se regasesc in compozitia inscriptionata pe ambalaj (daca ea exista) sub forma unor coduri: E 954 (pentru zaharina), E 330 (acid citric), E250 si E 251 (nitriti, respectiv nitrati din mezeluri), etc. Acesti aditivi sunt utilizati doar cu avizul Ministerului Sanatatii si la prima vedere par inofensivi, dar in timp se constata ca lucrurile stau cu totul altfel. Spre exemplu zaharina a fost folosita (si la noi inca mai este) ca indulcitor pentru diverse preparate hipocalorice. Vreme de multi ani s-a crezut ca este o substanta totalmente inofensiva pentru organism, dar cercetari recente au aratat ca ea prezinta potential cancerigen, ceea ce a facut ca in multe tari occidentale sa fie recomandata retragerea ei din consum.
Care sunt oare proprietatile acestor aditivi? Spre exemplu, colorantii alimentari sunt substante de sinteza a caror molecule au proprietatea de a se fixa ori pe grasimi ori pe fibrele celulozice din alimente. Cele mai nocive sunt cele care se fixeaza pe grasimi, pentru ca acestea odata ajunse in organism se vor depune in tesutul adipos, colorandu-l, iar mai tarziu pot genera diverse probleme de sanatate. Conservantii sunt substante chimice care impiedica dezvoltarea microorganismelor prin blocarea unor enzime vitale a acestora sau prin distrugerea membranei lor celulare. Nu avem nici o garantie ca aceste fenomene, chiar daca nu sunt sesizabile prin mijloacele actuale de investigare, nu au loc si in organismul nostru, undeva la scara moleculara, dar cu efecte grave in timp.
In ultima perioada, pietele noastre au fost invadate de tot felul de fructe a caror perioada de coacere este in cu totul alt sezon al anului. In mod normal fructele, in special cele de toamna, se pot pastra o perioada de timp, dar semnele imbatranirii si degradarii lor vor deveni evidente. Cum de totusi cele din comert arata de parca tocmai ar fi fost luate din pom? Nimic mai simplu: dupa recoltare, ele sunt tratate cu niste substante care impiedica degradarea lor fizica. Dar ceasul biologic al fructului lucreaza in continuare, energiile degradandu-se si fructul devenind o masa vegetala moarta, pe care imi vine sa o asemuiesc cu o bucata de plastic gustos. Daca aceste substante ar ramane doar pe coaja fructului, nu ar fi nici o problema, dar ele se absorb in interior, de aici ramanand doar un pas pana la patrunderea lor in organismul nostru. Stim despre aceste substante ca in doze rezonabile nu au efect toxic vizibil si imediat asupra organismului uman, dar nu stim ce efecte pot avea in timp la scara moleculara si ce boli ascunse ar mai putea favoriza.
O gaselnita alimentara deosebit de interesanta este margarina, despre care se afirma intr-un mod cu totul hazardat ca este un produs natural. Este adevarat ca la baza procesului de fabricatie stau uleiuri vegetale dar nu stiu cat de natural mai este un produs care este supus unei hidrogenari la cald, in prezenta nichelului pe post de catalizator. Rezultatul acestui proces este acea masa alba, a carei structura chimica difera exact prin caracteristica de baza care face uleiul vegetal mai sanatos decat grasimea animala si anume gradul de nesaturare (exprima prezenta unor duble legaturi in molecula grasimilor din uleiul vegetal si care lipsesc la grasimile animale). Deci diferenta dintre margarina si grasimea animala este doar de origine, organismul uman depunand acelasi efort energetic pentru metabolizarea amandurora.
Cand si cum vom afla cat de nocivi pentru sanatatea noastra sunt ceilalti aditivi alimentari, nu stiu cum sa va spun, dar haideti sa consumam mai putina carne mai rosie si mai frageda decat este ea in realitate, mai putine fructe prea aratoase atunci cand nu e timpul lor, mai putine conserve si alte semipreparate, mai putine alte gaselnite alimentare si sigur vom fi mai
PS. Puteti fi siguri ca si in alte articole voi reveni cu informatii pe marginea acestui subiect

joi, 10 iulie 2008

Tarte cu ciuperci şi ouă de prepeliţă

Asa cum am promis revin cu o reteta pe baza de oua de prepelita. Reteta e de complexitate medie si o sa va rapeasca mai bine de o ora din timpul dumneavoastra Dar rezultatul va fi spectaculos si va merita efortul. Trebuie sa stiti ca e o reteta specific romaneasca. Eu o stiu de la bunica mea care era o gospodina desavirsita si care crestea cu mult drag aceste pasari pe care le numea "miracolele ei nazdravane". Ea consuma cu regularitate si oualele crude. Acum e in lumea celor drepti dar a trait bine peste 85 de ani si s-a stins de batrinete, dar cit a trait a trait frumos fara prea multe vizite la doctor.
Dar sa revin la reteta:
Ai nevoie de: 150 g făină, 1 gălbenuş de gaina, 100 g margarină, 10 ouă de prepeliţă, 400 g ciuperci proaspete, 2 cepe, 1 lingură pastă de tomate, 1 linguriţă rasă de cimbru uscat, 100 g maioneză, 1 salată verde, 1 legătură pătrunjel, sare şi piper după gust. Recomand margarina Unirea- margarina romaneasca la pachet
Din făină, margarină topită şi gălbenuş, se face un aluat pe care îl puneţi la frigider timp de 30 de minute, după ce l-aţi frămîntat bine. Apoi împărţiţi aluatul în 10 şi fiecare bucată o întindeţi uşor cu sucitorul, astfel încît să obţineţi o mică foaie pe care o aşezaţi în fiecare formă de tartă. Le coaceţi la foc mic spre mediu timp de 30 minute, după care le lăsaţi să se răcească.Tocaţi ceapa cît mai mărunt şi o căliţi în ulei şi, cînd s-a aurit, adăugaţi ciupercile curăţate şi feliate. Căliţi pînă se evaporă toată zeama pe care şi-o lasă ciupercile. Adăugaţi cimbru, sare şi piper şi amestecaţi bine. Treceţi apoi ciupercile puţin răcite prin maşina de tocat şi le amestecaţi cu maioneza şi pătrunjelul fin tocat. În fiecare tartă, aşezaţi 2-3 linguri de ciuperci cu maioneză şi peste acestea aşezaţi un ou de prepeliţă fiert şi curăţat de coajă. Pe fiecare ou, puneţi un pătrăţel de ardei roşu sau o feliuţă de ridiche roşie. Aşezaţi tartele pe un platou cu salată verde.
Maioneza te las s-o pregatesti singur(a) . Eu o fac din doua galbenusuri de gaina - unul crud si unul fiert tare si cu ulei. Pe durata inglobarii uleiului adaug zeama de lamiie si de gref

luni, 7 iulie 2008

Cura cu oua de prepelita


Este imposibil sa nu fi auzit deja de calitatile iesite din comun ale acestui aliment foarte bogat in vitamine. O cura cu oua de prepelita rezolva probleme grave de sanatate, cum ar fi: afectiuni ale inimii, ale stomacului sau ale sistemului circulator, si asta fara nici un altfel de medicamente.


In antichitate, chinezii tratau in mod curent astmul bronsic cu oua de prepelita, iar vechii egipteni tratau inca de acum 4000 de ani impotenta si sterilitatea. Studiile aprofundate asupra calitatilor terpeutice ale oului de prepelita, au scos la lumina rezultate remarcabile in tratarea astmului bronsic, rinitei, conjunctivitei, tusei spastice, urticariei, etc.Dupa aceste remarcabile succese, numerosi medici, vor accepta acest tratament, extinzand utilizarea lui in tratarea altor afectiuni, cum ar fi:- ulcer gastric si duodenal - diabet zaharat- hipertensiune arteriala- boli ale ficatului si rinichilor- impotenta sexuala.
Medicina naturistă modernă recomandă curele de ouă de prepeliţă si în următoarele afecţiuni:
Combaterea proceselor degenerative ale organismului (240)
Revenirea spectaculoasă după stres şi epuizare fizică (240)
Potenţează efectul pozitiv al medicamentelor datorită acţiunii antialergice (120-240)
Boli de dereglare a metabolismul: arteroscleroză (240),

Obezitate (240),

Hipercolesterolemie (240),

Diabet (240),

Gută (240)
Terapia bolilor alergice: astm (240), conjunctivită (120), rinite alergice (240), urticarie (120)
Terapia bolilor respiratorii: tuse (120), sinuzite (240), amigdalite (120)
Terapia bolilor digestive: ulcer (240), reglarea acidităţii gastrice (120)
Terapia bolilor hepatice (240)
Terapia bolilor circulatorii: anemie (240), hipertensiune (240)
Terapia bolilor sistemului nervos (240)
Terapia bolilor de rinichi (240)
Îngrijirea tenului şi a pielii (240)

Eu, de cand am inceput tratamentul cu oua de prepelita nu m-am mai oprit. Practic, oul nu te trateaza de astm, de ulcer sau boli de rinichi , ci te trateaza in general. Oul de prepelita este un "medicament" fara nici o contraindicatie si are marele avantaj ca echilibreaza intregul organism, fiind o sursa naturala si foarte ieftina de vitamine esentiale. Foliile de Ulcerotrat si alte medicamente mi s-au ingalbenit in dulap. In fiecare dimineata, la jumatate de ora dupa ce ma trezesc beau pe nerasuflate oualele de prepelita conform indicatiilor curei.

Care este misterul? Nimic mai simplu, daca pornim de la factorii ce determina aceste imbolnaviri: stres cotidian, alimentatie dezechilibrata, bogata in aditivi si ingrediente sintetice (amelioratori, conservanti, stabilizatori) precum si in produse de origine animala cu un continut ridicat de grasimi si colesterol, etc,oul de prepelita este produsul de origine animala cu cel mai echilibrat continut proteic, vitamino - mineral si enzimatic capabil sa regleze toate aceste carente, readucand in parametrii normali orice organism uman.

Potrivit specialistilor, odatã ce a fost inceputã cura, are loc o imbunatãtire a activitatii inimii, ouãlele de prepelitã avand un efect deosebit si asupra ficatului si a rinichilor, ajutând in procesul digestiei, reglând secretia sucurilor gastrice,vindecând chiar si ulcerul, improspatând si intãrind memoria si fiind extrem de folositoare pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor mici, precum si pentru inmprospãtarea organismului atât la adulti cât si la copii. Tratamentul cu ouã de prepelitã este recomandat pentru cazurile in care organismul uman a fost supus pentru o perioada indelungatã de timp unui regim alimentar sever.
Oul de prepelitã are o compozitie complexã, continand proteine, sãruri minerale, vitamine, predominând cele din complexul B, fosfor, fier (de patru ori mai mult decat oul de gaina) Cercetarile mai noi le recomanda si pentru tratarea astmului bronsic, cresterea performantelor sportive si sexuale, fiind foarte utile in perioadele de convalescenta

In continuare, prezentam o serie de caracteristici ale produsului ce asigura eficienta tratamentului:

Comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de colesterol de numai 1,4% fata de 4%; grasimi de circa 3 ori mai putine; ca aport proteic galbenusul contine 23% fata de 16% - 17% la oul de gaina. La continutul de minerale si vitamine, comparatiile nu-si au rostul: de 6 ori mai multa vitamina B1; de 5 ori mai mult fosfor; de 5 ori mai mult fier; de 15 ori mai multa vitamina B2, precum si alte substante antialergice, ce fac ca oul de prepelita sa diminueze cantitatea unor anticorpi responsabili de aparitia reactiilor alergice. Toate acestea si multe altele fac din oul de prepelita singurul "medicament" care are numai "indicatii", la rubrica "contraindicatii" troneaza un mare "ZERO"!

Carnea de prepelita este una dintre cele mai fine si apreciate in gastronomie, continutul scazut in grasimi si colesterol caracteristic facand din aceasta o alternativa dietetica si curativa pentru cei suferinzi (obezitate, colesterol marit, diabet, regim alimentar de curatare).

Cura de 120 de oua se administreaza in 25 de zile astfel:

In prima zi - 3 oua

In a doua zi - 3 oua

In a treia zi - 4oua

In a patra zi - 5 oua

In continuare pana in a-25-a zi - 5 oua

Cura de 240 de oua se administreaza in 49 de zile. - este indicta numai adultilor.

La copiii intre 4 si 8 ani, se recomanda cura de 120 de oua in 31 de zile, iar la cei intre 8 si 10 ani, 240 de oua in 61 de zile astfel:

In primele 4 zile cate 3 oua/zi

In continuare cate 4 oua pe zi

Ouale se beau crude dimineata pe stomacul gol sau frecarea cu putin zahar la care se adauga cateva picaturi de lamaie. Dupa o pauza de 20 de zile, cura se poate repeta, oul de prepelita japoneza fiind singurul ou dietetic.

Pentru un efect sută la sută se recomandă a nu se consuma alcool; prima masă se serveşte după o jumătate de oră.
Curele sunt întrerupte de pauze de 21-120 de zile şi se pot relua de 3-4 ori pe an.

Daca v-am stirnit curiozitatea si vreti sa incepeti acest tratament miraculos nu ezitati sa ma contactati chiar si telefonic 0721774666 ; 0234311551. Fiecare dintre noi vrem sa fim sanatosi si deasemenea si membrii familie noastre si de ce nu si prietenii nostri. Asa ca va rog nu ezitati sa ma contactati!

PS: In articolul urmator o sa va dau si o reteta delicioasa cu oua de prepelita

vineri, 4 iulie 2008

Pregatiri pentru iarna

Desi e foarte cald afara si pe tarabele taranilor sunt marfuri proaspete din belsug, trebuie sa ne gindim ca totusi acest sezon va trece si va veni iarna. Putem incepe pregatirea pt anotimpul friguros. Recomand deocamdata folosirea congelatorului. Prin congelare alimentele se pastreaza mult mai bine decit pasteurizate. Azi vreau sa punem la congelator mazare si pastai de fasole. Mazarea trebuie pusa neaparat boabe. Eu dupa ce obtin boabele le spal, le fierb si le pun in pungi , cam un Kg de boabe intr-o punga. Dar am o prietena care pune boabele nefierte si cica e bine! De fapt e mai bine asa ca nu stai sa te coci acum in bucatarie cu fiertul. Dar daca pui pastai de fasole e musai sa le fierbi foarte bine ca altfel in mincare nu mai fierb. E probata experienta aceasta. In apa in care le fierb nu pun sare. Dupa ce au fiert se scurg bine printr-o strecuratoare, se lasa sa se raceasca si dupa doua, trei ore le pun in pungi. E foarte important ca la congelator sa le bagi reci - la temperatura camerei. Sezonul mazarei s-a cam incheiat dar de acum pina la toamna putem pune fasole pastai cite o punga sau cite doua de cite ori mergem in piata. La iarna vom face din ea fie mincare de fasole pastai fie o vom pune impreuna cu alte legume la un ghiveci fie in vreo ciorba de legume sau chiar de carne. Vor fi voci care vor spune ca de ce sa punem noi la congelator cind gasim gata congelate de cumparat?! Asa e. Dar sa nu uitam ca tot ce-i din comert are aditivi alimentari care nu sunt sanatosi. Eu nici acasa nu folosesc conservanti sau alte produse care se zice ca dau gust mincarii. E pacat cind la noi gasesti atitea legume proaspete sa pui vegeta sau alte produse asemanatoare. Gata cu lectiile de chimie! Multumesc celui mai simpatic unchi al meu ca mi-a dat idee acestui articol! O sa mai urmeze si altele la capitolul asta!

joi, 3 iulie 2008

Salata de dovlecei

Vrei sa maninci ceva usor si de sezon? Iata o idee! Mai ales ca miine e vineri e si o idee in cazul in care tii post. Cumperi trei patru dovlecei mici din piata. Recomand sa fie mici pentru ca cei mari au deja seminte. Mai cumperi o capatina de usturoi si vreo trei rosii. Sa stii ca mai e nevoie de ulei si otet de mere dar presupun ca asa ceva ai prin dulapul tau de bucatarie. De sare ce sa mai zic!!! O data cumparaturile terminate incepi cu dovleceii. Ii cureti de coaja,mai bine zis ii razi de coaja si ii tai felii potrivit de suptiri. Pui feliile rezultate int-un castron, le sarezi si le lasi vreo jumatate de ora sa-si lase zeama. In timpul acesta curati usturoiul - acum depinde cit de ustoroiat iti place sa maninci- il strivesti si il pui intr-un castron.Adaugi cam doua linguri de otet si vreo trei de apa.Poti pune si un virf de cutit de sare dupa care amesteci. Tot aici poti pune si zeama scursa de la dovleceii pusi cu sare
Intr-o tigaie pui ulei si dupa ce s-a incins incepi sa pui feliile de dovlecei pina umpli tot fundul tigaii Ai grija sa nu se suprapuna feliile una peste alta.Le prajesti si pe o parte si pe alta dar nu trebuie sa capete decit o culoare aurie - sa nu devina maronii!! Nu uita dovlecelul e o leguma foarte delicata care nu necesita un tratament termic dur. Toate feliile se prajesc in acelasi timp asa ca le intorci si le scoti din tigaie pe toate o data. Din tigaie le treci repede in castronul cu sosul de usturoi si otet dupa care acoperi totul cu un capac.Vaporii din dovleceii fierbinti vor condensa in interiorul castronului si astfel dovleceii se inmoaie foarte frumos si nici nu pierzi aroma creata.Cam vreo trei tigai vei avea de prajit,asta e si in functie de marimea tigaii!!!! Cind toata treaba cu prajitul e gata, taie rosiile felii si punele in forma de cercuri concentrice pina acoperi toti dovleceii. Lasa-i asa acoperiti pina se racesc,mai pune-i si putin in frigider ca ei sunt foarte buni reci si dupa toata trebusoara asta vei avea pe masa un aperitiv deosebit de gustos. Da il recomand ca aperitiv, si inca unul foarte elegant!!
PS vreau sa va vind un superpont de la un bun prieten foarte gurmand!!! In borcanul cu castraveti murati pune si un dovlecel Vei avea o surpriza foarte placuta cind il vei minca.
Daca te intereseaza vreo reteta anume te rog scrie-mi si in caz ca o stiu raspund promt. Aici vreau sa scriu numai retete pe care eu le-am facut deci care sunt reusite garantat.

marți, 1 iulie 2008


E vara! Putem spune ca e sezonul castravetilor mur...
E vara! Putem spune ca e sezonul castravetilor murati! Am sa va spun cum ii fac eu. O sa incep cu un sfat! Nu pune la murat mai mult de 1 kg de castraveti. Asta daca ai o familie nu prea numeroasa, cam de patru membri.Fiind cald si nefolosind o metoda de pasteurizare acest tip de muraturi nu vor tine mult Asa ca pune putin si des! Alege niste casraveti potrivit de mari. Nu foarte mari ca deja au seminte! Spala-i si pune-i intr-un borcan care sa aiba inaltimea putin mai mare decit inaltimea castravetilor. Poti folosi si galetusele de plastic ramase de la smintina. Peste castraveti pune saramura pina ii acoperi. Saramura se face astfel: la un litru de apa pui o lingura cu virf de sare gronjoasa Ceri la magazin sare pentru muraturi! Mai bine faci mai multa saramura decit sa nu-ti ajunga. Normal ar trebui sa-ti ajunga 1 litru de apa dar daca tu apreciezi ca nu-ti ajunge mai fa un litru. Am descris mult aceasta faza a retetei pentru ca e foarte importanta. A doua oara cind vei pune sigur vei sti cita saramura sa faci! Apoi curata o capatina de usturoi si pune-o in borcan, mai adauga niste bete de marar,de acum gasesti la femei in piata in forma de manunchiuri, si citeva boabe de piper. Daca ai timp si chef si daca gasesti prin dulapul de bucatarie mai pune niste boabe de enibahar sau ce mirodenii crezi tu ca ti-ar placea.astupa borcanul cu o punga de plastic sau pur si simplu cu o farfurioara potrivita si tine-l doua-trei zile "in soare" pe balcon.E timp suficient sa se mureze. Daca ti se pare ca nu sunt suficient de murati mai lasa citeva zile! Dupa ce s-au murat pune-i in frigider. Maninca-i reci in zilele astea calduroase asa goi sau poti sa-i asociezi cu felul doi din meniul de prinz. Merg foarte bine si cu aperitivele. Sigur vei reusi daca respecti reteta pas cu pas. Succes! Scrie-mi ca ai reusit!