joi, 14 august 2008

In cautarea plajei de la Corbu

Dupa cum am promis revin cu povesti despre concediul la mare. Ne pregatim sa ne luam ramas bun de la Cetatea Enisala si de la D-na pusa acolo sa ne explice cite ceva dar cu certitudine menirea ei era sa ne rupa bilete la intrare. Tinta urmatoare plaja Corbu.De sus de la cetate nu am plecat fara amintiri. Pozele facute si...coltii babei! Ce credeti ca sunt acestia? Un nou obiectiv turistic? Nici de cum! Sunt niste ciulini foarte mici,sferici dar plini de tepi care intra imediat sub pile,provocind usturimi destul de suparatoare. Cum nu eram incaltata ca pentru o calatorie pe "munte" ci eram in traditionalii papuci de plaja, nu a fost greu sa-mi intre un ciulin buclucas in talpa.Asa ca va rog daca veti vrea sa faceti aceasta mica excursie incaltati-va cu pantofi de sport! Am coborit dealul, ne-am suit in masina si am pornit pe drumul de intoarcere. Sa nu credeti ca pina am iesit in DN22 am mers fara sa oprim. Din nou lipsa indicatoarelor ne-a facut sa intrebam oamenii locului care e drumul bun sau care e drumul cel mai scurt Aceeasi amabilitate si mindrie locala am intilnit peste tot. De atita drum ni s-a facut foame si am oprit la un han foarte pitoresc "Doi epurasi". De ce nu avea o denumire mai ....marinareasca aveam sa aflam curind. Intrbind daca au ciorba de peste doamna care ne-a luat comanda,si care altminteri ne-a servit rapid si fara cusur,a replicat foarte mirata: -"Ei nu avem decit ciorba de buta si de legume!" Pacat, eram totusi intr-o zona unde mincarea traditionala era pestele.Sau cel putin ar fi trebuit sa fie! Mai ales ca doamna de la cetate ne-a explicat ca barbatii din zona se ocupa cu pescuitul. Dar pina la urma am mincat bine. In curtea hanului aveau si o minigradina zoologica cu struti, fazani,caprioare si oi. Si iar nu am inteles de ce numele hanului facea referire la iepuri.... Dar dupa masa a trebuit sa pornim totusi la drum. Eram la mare si pina in acest moment al zilei nu facusem inca plaja Ne arsese soarele sus la cetate dar o plaja in costumatia traditionala si mai ales o baie in mare nu facusem. Asa ca plaja de la Corbu, mai exact plaja de la Vadu de linga satul Corbu ni s-a parut solutia ideala.Am urmarit indicatorul de Navodari cu toate ca speram sincer sa gasim o alta ruta.Nu a fost asa! Am mers mult pe un drum betonat apoi pe drumuri de tara dar pina la urma ne-am pomenit in fata marii, pe o plaja lata cu nisip nu prea fin si plina de bucati de cochilii de scoici. Nu se putea spune ca e o plaja pustie! Abia am gasit un loc de parcare. Dar fata de aglomeratia din statiunile consacrate aici era minunat. Erau oameni cu cortul pe plaja, erau oameni care veneau pina linga mare cu masina,erau si unii care venisera pina aici sa faca traditionalul gratar, era o lume pestrita. Si peste toate mai batea si un vint de-ti baga nisip si unde nu gindesti! Dupa o lupta cu vintul am reusit sa intindem cearsafurile si am facut o baie in marea calda. Foarte frumos.Am plecat la apusul soarelui uitindu-ne mult in urma si promitind ca daca o sa mai venim vreodata la mare vom veni sa facem plaja aici chiar de ar fi sa dormim in cort. Dar trebuia sa ne intoarcem la Costinesti. Sa nu faceti greseala nostra si sa intrati prin Mamaia. Veti vedea o mare de masini care abia pot inainta! Cu toate aceste peripetii ziua aceasta de 9 august nu o vom uita prea usor.Cind am ajuns in Costinesi epava era la locul ei, acolo unde a esuat acum 48 de ani si marea era mai calma si mai linistita ca niciodata. Si totusi aceasta depana povestea ei de secole...
video
Sau mai precis continua lupta ei cu tarmul din care iese an de an victorioasa!

marți, 12 august 2008

Concediu la mare!

Nu am mai scris de mult pentru ca am fost citeva zile in concediu la mare. Da la Marea Neagra. Mai precis in Costinesti. In Costinestiul studentiei mele din care nu a mai ramas mare lucru.Cu toate ca s-a extins mult spre zona epavei, la sfirsitul acesta de saptamina nu mai gaseai nici un loc de cazare. O mare de lume, o forfota continua, muzica data la maxim la toate orele din zi si din noapte si o mare, foarte mare mizerie, despre care chiar nu vreau sa discut aici. Mi s-a parut o mare pierdere de timp sa stau intinsa pe nisip inconjurata de foarte multe cearsafuri puse unele linga altele, asa ca am pornit in drumetie. Dimineata la ora opt jumatate m-am suit in masina in directia Babadag cu destinatia Enisala. Enisala este un sat din Dobragea de ale carei frumuseti ramii absolut fascinat. Atita liniste si pace de jur imprejur numai culmile roase ale muntilor Maciunului iti pot oferi. Iar drumul spre Enisala e un drum foarte bun ca mai toate drumurile Dobrogei. Tinta calatoriei era cetatea Enisala , dar la un moment dat am vazut un idicator spre stinga pe care era scris "Cheile Dobrogei". Am virat in directia specificata si am intrat in niste sate dobrogene traditionale La un moment dat (cam dupa 4 Km)am inceput un drum de tara pietruit dar frumusetile din jur ne-au facut sa uitam ca mai intram intr-o groapa sau ca praful ne impresora. Ca peste tot in Romania indicatoarele spre obiectivele turistice lipsesc sau sunt insuficiente. In orice caz cum apare o bifurcatie de drumuri indicator ioc si tu te intrebi oare pe unde s-o iau? Noroc ca sunt localnici binevoitori care te indreapta corect si cu mindrie spre frumusetile din tinutul lor. Dupa vreo 14 Km de mers din DN22 ajungi la Cheile Dobrogei.Nu sunt de maretia celor de la Bicaz si nici asa de spectaculoase dar sunt frumoase.


Daca ai cortul la tine poti inopta acolo,totul sa nu fi avut altii ideea asta inaintea ta si sa aiba si muzica data la maxim din masina! Asta depinde de norocul fiecaruia. Am zabovit prin chei nu mai mult de 20 de minute dupa care ne-am continuat drumul spre Enisala. Drumul a fost superb. Dupa ce am iesit din sat, am facut stinga pe un drum de tara si pe un copac de pe partea dreapta a drumului am vazut un indicator cu inscriptia " spre cetatea Heracleea" Acesta ne-a fost de un real folos. Am dat peste un peisaj pustiu toropit parca de soarele torid dar molcom si format din pini si multi foarte multi maracini.Acum erau multi infloriti si florile lor iti incintau privirea. Stiti stelutele acelea zburatoare dupa care fugim sa le prindem din zborul lor si pe care le bagam in sin spunind ca sut "NOROC". Pe aici ninge cu ele si daca ar fi asa ai zice ca aici e tara norocului! Dar iarta inca un motiv sa o vizitezi!

Apoi sus pe munte vezi cetatea. Desi ridicata acum 700 de ani de genovezi, zidurile se tin bine si se ridica amenintatoare stajuind lacul Razim,marea, Delta,si podisul Babadagului. De sus din cetate le vezi bine pe toate ca acesta iti ofera o belvedere care cu greu o vei iuita. vrei sa stii cit costa intrarea? Pe o cutie de tabla unde se pune gunoiul vei vedea scris:


La baza dealului poti admira peisajul de delta si canalele care brazdeaza stufarisul.

Acolo sus bate un vint destul de puternic dar care parca te face sa auzi glasul cetatii si al locurilor.Cind a fost construita cetatea Lacul Babadag era unit cu Lacul Razim, iar acesta era golf la Marea Neagra. Despre istoria cetatii se pot citi mai multe pe internet.Merita sa mergeti sa vedeti totul cu ochii vostri. Despre drumul de intoarce voi scrie probabil miine ca sa nu va plictisec prea mult acum iata citeva poze cu cetatea si imprejurimile: