Sfirsit de vara la Horezu

Am plecat din Bucuresti spre Horezu pentru citeva zile de vacanta. Prin Pitesti si apoi spre Rimnicu Vilcea. Pe linia de centura a orasului, urmarind indicatorul de Tirgu Jiu, ajungi in soseaua care duce la Horezu. Vroiam de mult sa ajung aici, in aceasta vatra de cultura si civilizatie, care din punct de vedere cultural are un caracter monahal, orientat catre activitati de artizanat specific romanesc.
Insotita de documentatia necesara,procurata dupa citeva cautari pe internet,si de camera video, am poposit in centrul depresiunii Horezu, locul unde se afla orasul. De jur imprejur munti si dealuri. La nord Muntii Capatinii(cu virful Ursu 2124m), la sud Magura Slatioarei cu 767m si dealurile Negrulestilor, Costestilor si Tomsanilor. De la Bucuresti drumul nu e lung - 239 Km -totul e sa iesi cu bine din hatisul capitalei-asa ca dupa trei-patru ore de mers esti si cazat.Am ales pensiunea Criveanu,bine pozitionata in centrul orasului,dar intr-o zona foarte linistita, necirculata de masini datorita faptului ca strada se infunda.La sfirsitul lui august si inceputul lui septembrie, sub soarele cald si blind poti descoperi ceea ce-i atrage aici pe turisti: peisajele deosebit de frumoase si minunatele minastiri aflate in apropierea Horezului. Patru zile sunt suficiente pentru a descoperi destul de mult din patrimoniul natural si cultural al locului si din atmosfera vietii satului oltenesc de munte.
Dupa 17 km de la Rm. Vilcea (inainte de a ajunge la Horezu) viziteaza manastirea Govora( construita la sfirsit de secol 14 inceput de secol 15. Te va impresiona atmosfera medievala pe care o degaja,
iar frumusetea florilor din pritvoare iti va patrunde in suflet.
In biserica admira pictura valoroasa si catapeteasma sculptata in lemn in stil brincovenesc. "Minastirea Govora ramine in istoria neamului ca fiind gazda primei tiparituri in limba romina- Pravila de la Govora - dupa tipariturile din Ardeal ale lui Coresi".
Foarte aproape de Horezu este Minastirea Hurezi- monument inscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial - UNESCO.Ridicata la sfirsitul secolului 17 este una din cele mai reprezentative monumente ale epocii brincovenesti.Aflata la poalele Muntilor Capatinii, intr-un loc plin de farmec si singuratate minastirea te va impresiona de indata ce o vei zari aparind dintre codrii seculari.In interiorul bisericii vei putea admira iconostasul sculptat in lemn, scaunul domnesc purtind stema Cantacuzinilor si un policandru bogat,toate din vremea ctitorului Constantin Brincoveanu. Aflindu-te pe teritoriul minastirii crezi ca esti in preajma domnitorului, ca ai intrat in masina timpului cu statia "secolul 17", dar brusc esti trezit la realitate la vederea tehnicii moderne instalata pe zidurile vechi brincovenesti.
In dimineata celei de a doua zile am pornit spre Minastirea Polovragi ce dateaza din1505. Situata la poalele Muntilor Piatra Polovagilor, intr-un decor de basm, minastirea este inconjurata de livezi de meri, pruni si castani.Este comceputa in stil bizantin, iar ceea ce este unic pentru minastirile din tara noastra este pictura peretilor pridvorului.Aici vei vedea de o parte si de alta a intrarii reprezentarea minastirilor de la Muntele Athos.Minastirea si-a luat denumirea de la localitatea vecina Polovragi.
Cum urci pe linga minastire, cam la un km, se intra in Cheile Oltetului. O rezervatie naturala ce se intinde pe 150 ha. O zona superba, cu un peisaj ce te lasa fara grai.
Stinci ciuruite de grote pe care se incapatineaza sa mai creasca mindru cite un copac. Pe partea stinga curge Oltetul.E un riu mic, vioi, dar care e "responsabil" de toata aceasta minunatie ce te copleseste odata intrat in chei.
Lasa masina la intrare si strabate-le cu piciorul! Vei avea o senzatie pe care nu o vei uita usor. La aproximativ 10 minute de la intrare (500m de la minastire)ajungi la pestera Polovragi. Este una din cele mai mari si mai frumoase din Europa, si se spune despre ea ca este cunoscuta din vremea dacilor.Pestera merita vazuta si este accesibila oricui contra sumei de 4 lei.Tine cont ca intrarea in pestera se face la ore fixe iar ultima intrare e la ora 17.Daca esti amator de trasee turistice Cheile Oltetului sunt locul ideal.Vei parasi aceste locuri pline de calcare (praful se depune peste tot)cu promisiunea ca sigur vei veni sa le revezi.
Si daca tot esti echipat cu adidasi,treining si hanorac( in pestera sunt constant 8°C)du-te si vezi si Pestera Muierii. E un splendit monument al naturii situat pe teritoriul comunei Baia de Fier- judetul Gorj.O ramificatie asfaltata de 7 km pornind in stinga soselei ce leaga Tg.Jiu de Rm. Vilcea, porneste din dreptul satului Poienari spre Comuna Baia de Fier.Vei putea intra in pestera dupa ce vei plati 5 lei, tot la ore fixe si vei strabate prin "burta" Muntelui Capatinii vreo 940 m, cind mergind in picioare cind mergind in pasul piticului. Iesirea din pestera se va face prin gura sudica a acesteia si vei cobori pina la albia riului Galbenu pe o carare betonata strajuita cu balustrada de sustinere. Te vei bucura de caldura soarelui raminind cu gindul la "muierile", copii si batrinii care se ascundeau aici, in timpuri stravechi bintuite de razboaie. De aici si numele pesterii.Pina la parcarea unde ai lasat masina faci cale intoarsa pe jos dar admirind in partea stinga tot muntele din maruntaiele caruia tocmai ai iesit.
Nu poti incheia ziua pina nu treci prin Maldaresti pentru a vizita complexul muzeal care reuneste Culele Greceanu, Duca, precum si casa memoriala Ioan Gh. Duca. De vizitat se mai viziteaza ultimele doua, cula Greceanu devenind proprietate privata. Cula Duca a apartinut marelui om politic G. Duca, fost premier al Romaniei,asasinat de legionari pe peronul garii Sinaia la 29.12.1933. Cladirea este de un incredibil rafinament, dar totodata de o simplitate proprie arhitecturii romanesti din acea zona. Initial cula a apartinut urmasilor familiei Maldarascu, dar in 1910 este cumparata de Duca care adauga peste doi ani casa de alaturi, devenita casa de vacanta.
Pentru ziua a treia am rezervat vizitarea Muzeului Trovantilor, a Minastirilor Bistrita si Arnota si a imprejurimilor. La trovanti mi s-a parut asa ceva ca la "Pomul laudat". In comuna Costesti,pe marginea drumului.deloc semnalizat,asa intr-o ripa, vei descoperi trovantii despre care se scrie ca sunt un cadou de la extrateristri, putin erotic.Nu mi s-a parut dar te las pe tine sa tragi concluziile.
Minastirea Bistrita asezata in Cheile Bistritei, este o ctitorie a boierilor Craiovesti din 1497. Intra in biserica si admira pictura lui Gh. Tatarascu.Tot aici poti cere de la maicute, cheia de la poarta care te duce, pe carari de munte, la pestera lui Grigore Decapolitul si la alte obiective. Nu am facut acest lucru nefiind echipata corespunzator pentru drumetie prin munti. In schimb, cu masina,pe un drum forestier am ajuns la Manastirea Arnota construita de Matei Basarab.De sus, de la Arnota,poti vedea Bistrita in toata splendoarea ei
Bistrita, Arnota si Horezu,un triptic de manastiri oltene care isi onoreaza si azi ctitorii prin grijulia gospodarire a maicutelor care locuiesc acolo dedicindu-si viata lui Dumnezeu si Mintuitorului. Am coborit de la Arnota si am intrat in Cheile Bistritei despre a caror frumusete las sa vorbeasca pozele facute acolo


Nu parasiti zona Horezu pina nu vizitati si Minastirile Dintr-un lemn si Surpatele, aflate in comuna Frincesti la 3 km una de alta. Veti constata ca boierii vilceni au lasat romanilor piese de arhitectura remarcabile. Aflati ca nici taranii de aici nu s-au lasat mai prejos."Blidele" de Horezu, vorbesc prin contururile si culorile lor, despre tainele sufletului romanesc.Descoperiti toate acestea la taranii-artisti acasa,in satul Olari, acolo unde ii veti gasi la lucru explicindu-ti cu mare drag mestesugul olaritului. Si daca vei cumpara vase de la ei fii sigur ca sunt autentice si fii sigur ca sunt mai ieftine decit cele de pe marginea drumului. Nu uitati, merita sa-i vizitati pe olari la ei acasa!
Am parasit Horezu indreptindu-ma apoi pe valea Oltului
pe care am redescoperit-o la fel de frumoasa ca odinioara
facind si un popas la Minastirea Cozia. In drum spre casa(Onesti) am trecut pe la Minastirea Simbata. Atentie pe indicatorul spre minastire scrie "spre Minastirea Brincoveanu" Dupa ce am traversat tara de la SV la SE am ajuns acasa multumita ca am putut vizita atitea frumuseti. Am fost bucuroasa ca am petrecut citeva zile in "mijlocul judetului Vilcea podoaba mindrei Oltenii si unul dintre cele mai frumoase tinuturi ale tarii" (Romania pitoresca- Al Vlahuta).

In cautarea plajei de la Corbu

Dupa cum am promis revin cu povesti despre concediul la mare. Ne pregatim sa ne luam ramas bun de la Cetatea Enisala si de la D-na pusa acolo sa ne explice cite ceva dar cu certitudine menirea ei era sa ne rupa bilete la intrare. Tinta urmatoare plaja Corbu.De sus de la cetate nu am plecat fara amintiri. Pozele facute si...coltii babei! Ce credeti ca sunt acestia? Un nou obiectiv turistic? Nici de cum! Sunt niste ciulini foarte mici,sferici dar plini de tepi care intra imediat sub pile,provocind usturimi destul de suparatoare. Cum nu eram incaltata ca pentru o calatorie pe "munte" ci eram in traditionalii papuci de plaja, nu a fost greu sa-mi intre un ciulin buclucas in talpa.Asa ca va rog daca veti vrea sa faceti aceasta mica excursie incaltati-va cu pantofi de sport! Am coborit dealul, ne-am suit in masina si am pornit pe drumul de intoarcere. Sa nu credeti ca pina am iesit in DN22 am mers fara sa oprim. Din nou lipsa indicatoarelor ne-a facut sa intrebam oamenii locului care e drumul bun sau care e drumul cel mai scurt Aceeasi amabilitate si mindrie locala am intilnit peste tot. De atita drum ni s-a facut foame si am oprit la un han foarte pitoresc "Doi epurasi". De ce nu avea o denumire mai ....marinareasca aveam sa aflam curind. Intrbind daca au ciorba de peste doamna care ne-a luat comanda,si care altminteri ne-a servit rapid si fara cusur,a replicat foarte mirata: -"Ei nu avem decit ciorba de buta si de legume!" Pacat, eram totusi intr-o zona unde mincarea traditionala era pestele.Sau cel putin ar fi trebuit sa fie! Mai ales ca doamna de la cetate ne-a explicat ca barbatii din zona se ocupa cu pescuitul. Dar pina la urma am mincat bine. In curtea hanului aveau si o minigradina zoologica cu struti, fazani,caprioare si oi. Si iar nu am inteles de ce numele hanului facea referire la iepuri.... Dar dupa masa a trebuit sa pornim totusi la drum. Eram la mare si pina in acest moment al zilei nu facusem inca plaja Ne arsese soarele sus la cetate dar o plaja in costumatia traditionala si mai ales o baie in mare nu facusem. Asa ca plaja de la Corbu, mai exact plaja de la Vadu de linga satul Corbu ni s-a parut solutia ideala.Am urmarit indicatorul de Navodari cu toate ca speram sincer sa gasim o alta ruta.Nu a fost asa! Am mers mult pe un drum betonat apoi pe drumuri de tara dar pina la urma ne-am pomenit in fata marii, pe o plaja lata cu nisip nu prea fin si plina de bucati de cochilii de scoici. Nu se putea spune ca e o plaja pustie! Abia am gasit un loc de parcare. Dar fata de aglomeratia din statiunile consacrate aici era minunat. Erau oameni cu cortul pe plaja, erau oameni care veneau pina linga mare cu masina,erau si unii care venisera pina aici sa faca traditionalul gratar, era o lume pestrita. Si peste toate mai batea si un vint de-ti baga nisip si unde nu gindesti! Dupa o lupta cu vintul am reusit sa intindem cearsafurile si am facut o baie in marea calda. Foarte frumos.Am plecat la apusul soarelui uitindu-ne mult in urma si promitind ca daca o sa mai venim vreodata la mare vom veni sa facem plaja aici chiar de ar fi sa dormim in cort. Dar trebuia sa ne intoarcem la Costinesti. Sa nu faceti greseala nostra si sa intrati prin Mamaia. Veti vedea o mare de masini care abia pot inainta! Cu toate aceste peripetii ziua aceasta de 9 august nu o vom uita prea usor.Cind am ajuns in Costinesi epava era la locul ei, acolo unde a esuat acum 48 de ani si marea era mai calma si mai linistita ca niciodata. Si totusi aceasta depana povestea ei de secole...

Sau mai precis continua lupta ei cu tarmul din care iese an de an victorioasa!

Concediu la mare!

Nu am mai scris de mult pentru ca am fost citeva zile in concediu la mare. Da la Marea Neagra. Mai precis in Costinesti. In Costinestiul studentiei mele din care nu a mai ramas mare lucru.Cu toate ca s-a extins mult spre zona epavei, la sfirsitul acesta de saptamina nu mai gaseai nici un loc de cazare. O mare de lume, o forfota continua, muzica data la maxim la toate orele din zi si din noapte si o mare, foarte mare mizerie, despre care chiar nu vreau sa discut aici. Mi s-a parut o mare pierdere de timp sa stau intinsa pe nisip inconjurata de foarte multe cearsafuri puse unele linga altele, asa ca am pornit in drumetie. Dimineata la ora opt jumatate m-am suit in masina in directia Babadag cu destinatia Enisala. Enisala este un sat din Dobragea de ale carei frumuseti ramii absolut fascinat. Atita liniste si pace de jur imprejur numai culmile roase ale muntilor Maciunului iti pot oferi. Iar drumul spre Enisala e un drum foarte bun ca mai toate drumurile Dobrogei. Tinta calatoriei era cetatea Enisala , dar la un moment dat am vazut un idicator spre stinga pe care era scris "Cheile Dobrogei". Am virat in directia specificata si am intrat in niste sate dobrogene traditionale La un moment dat (cam dupa 4 Km)am inceput un drum de tara pietruit dar frumusetile din jur ne-au facut sa uitam ca mai intram intr-o groapa sau ca praful ne impresora. Ca peste tot in Romania indicatoarele spre obiectivele turistice lipsesc sau sunt insuficiente. In orice caz cum apare o bifurcatie de drumuri indicator ioc si tu te intrebi oare pe unde s-o iau? Noroc ca sunt localnici binevoitori care te indreapta corect si cu mindrie spre frumusetile din tinutul lor. Dupa vreo 14 Km de mers din DN22 ajungi la Cheile Dobrogei.Nu sunt de maretia celor de la Bicaz si nici asa de spectaculoase dar sunt frumoase.


Daca ai cortul la tine poti inopta acolo,totul sa nu fi avut altii ideea asta inaintea ta si sa aiba si muzica data la maxim din masina! Asta depinde de norocul fiecaruia. Am zabovit prin chei nu mai mult de 20 de minute dupa care ne-am continuat drumul spre Enisala. Drumul a fost superb. Dupa ce am iesit din sat, am facut stinga pe un drum de tara si pe un copac de pe partea dreapta a drumului am vazut un indicator cu inscriptia " spre cetatea Heracleea" Acesta ne-a fost de un real folos. Am dat peste un peisaj pustiu toropit parca de soarele torid dar molcom si format din pini si multi foarte multi maracini.Acum erau multi infloriti si florile lor iti incintau privirea. Stiti stelutele acelea zburatoare dupa care fugim sa le prindem din zborul lor si pe care le bagam in sin spunind ca sut "NOROC". Pe aici ninge cu ele si daca ar fi asa ai zice ca aici e tara norocului! Dar iarta inca un motiv sa o vizitezi!

Apoi sus pe munte vezi cetatea. Desi ridicata acum 700 de ani de genovezi, zidurile se tin bine si se ridica amenintatoare stajuind lacul Razim,marea, Delta,si podisul Babadagului. De sus din cetate le vezi bine pe toate ca acesta iti ofera o belvedere care cu greu o vei iuita. vrei sa stii cit costa intrarea? Pe o cutie de tabla unde se pune gunoiul vei vedea scris:


La baza dealului poti admira peisajul de delta si canalele care brazdeaza stufarisul.

Acolo sus bate un vint destul de puternic dar care parca te face sa auzi glasul cetatii si al locurilor.Cind a fost construita cetatea Lacul Babadag era unit cu Lacul Razim, iar acesta era golf la Marea Neagra. Despre istoria cetatii se pot citi mai multe pe internet.Merita sa mergeti sa vedeti totul cu ochii vostri. Despre drumul de intoarce voi scrie probabil miine ca sa nu va plictisec prea mult acum iata citeva poze cu cetatea si imprejurimile:

Indulcitori artificiali

Indulcitorii artificiali sunt substante chimice ce indulcesc la fel ca zaharul, dar cu mai putine calorii. Intrucat indulcitorii sunt mult mai dulci decat zaharul, este nevoie de o cantitate mult mai mica pentru a obtine acelasi efect. Asa se face ca produsele care contin indulcitori artificiali au mai putine calori decat cele cu zahar. Indulcitorii artificiali fac deseori parte din dietele ce au drept scop slabirea sau controlul greutatii.Exista numeroase suspiciuni ce planeaza asupra sigurantei consumului de indulcitori artificiali. Lipsa unor studii consistente, desfasurate pe termen lung, care sa cuprinda persoane ce consuma aceste produse pe perioade lungi, impiedica oamenii de stiinta sa se pronunte cu certitudine asupra unor efecte adverse banuite sau sugerate de testele pe animalele de laborator.
Iata cei mai importanti indulcitori si efectele lor asupra organismului uman:
Aspartamul:
A fost descoperit in 1965 si de atunci gama de produse alimentare in care este folosit s-a largit continuu. Este prezent in diferiti indulcitori, guma de mestecat, cereale, gelatina, bauturi carbogazoase. Actualmente este utilizat in peste 6000 de produse alimentare. Aspartamul are continut caloric, insa datorita faptului ca este de 160 – 220 de ori mai puternic decat sucroza, cantitati foarte mici sunt necesare pentru indulcire astfel incat aportul caloric este practic neglijabil. Doza zilnica recomandata este de 50 mg pentru fiecare kilogram corp.Este contraindicat persoanelor care sufera de fenilcetonurie.Aspartamul este un indulcitor extrem de controversat, existand numeroase articole si opinii asupra pericolelor utilizarii sale. Intre reactiile adverse produse de consumul de aspartam, confirmate de studii si trialuri clinice au fost durerile de cap, depresia, cresterea poftei de mancare.
Zaharina:
Exista de aproximativ 100 de ani si este considerat indulcitorul cu efectele cele ma studiate. Nu contine nici o calorie, nu creste glicemia si este de 200 pana la 700 ori mai dulce decat sucroza (zaharul de masa). Zaharina este considerat unul dintre cei mai siguri indulcitori. Doza zilnica recomandata de zaharina este de 5 mg pentru fiecare kilogram corp. (pentru un adult de 70 de kg se recomanda 350mg zaharina). Este folosita ca indulcitor de masa, in produsele de panificatie, gemuri si dulceturi, conserve de fructe, dulciuri, prajituri, sosuri pentru salate. Mai este folosita in produse cosmetice, suplimente vitaminice si parafarmaceutice.Desi este incadrata in categoria indulcitorilor siguri pentru consum, zaharina ridica o serie de suspiciuni pentru oamenii de stiinta. Mai multe studii au demosntrat ca zaharina are potential carcinogen in testele efectuate pe animale (cancer de vezica). Totusi, probele si dovezile obtinute de la subiecti umani sunt insuficiente pentru a proba acest efect advers si in cazul oamenilor.Un alt inconvenient al utilizarii zaharinei este posibilitatea declansarii unor reactii adverse datorate intolerantei unor clase de compusi numite sulfonamide. Reactiile includ dureri de cap, dificultati de respiratie, eruptii cutanate si diaree. Nutritionistii sunt de parere ca utilizarea zaharinei ar trebui limitata in cazul sugarilor, copiilor si femeilor insarcinate.
Sucraloza:
Este cel mai nou indulcitor lipsit de calorii de pe piata. Nu este un produs natural, desi are o structura asemanatoare zaharului, dar are o putere de indulcire de 600 de ori mai mare ca a sucrozei. Nu are calorii si nu este absorbit in totalitate. Actualmente este un indulcitor destinat uzului general, atat ca indulcitor de masa cat si in industria alimentara. Doza recomandata este de 5mg pe kilogram corp pe zi.Simptomele asociate consumului de sucraloza sunt gastrointestinale (balonare, diaree, grata), eruptii cutanate, tuse, dureri toracice, rinita, anxietate, tulburari afective, depresie. Din pacate nu exista suficiente studii pe termen lung desfasurate pe oameni pentru a avea o imagine clara asupra efectelor consumului de sucraloza.
Acesulfam K:
A fost aprobat in 1988 si de atunci este folosit ca indulcitor in produse alimentare si bauturi. Este de 200 de ori mai dulce decat zaharul obisnuit si este des folosit ca un stabilizator al gustului dulce in multe produse.Acest indulcitor contine o substanta cunoscuta cu potential carcinogen. Expunerea pe termen lung la aceasta substanta produce dureri de cap, depresie, greata, tulburari de vedere, afectiuni hepatice, renale si cancer. Din acest motiv exista o mare opozitie fata de acest indulcitor. Teste suplimentare sunt necesare pentru a dovedi efectele potential nocive ale acestui indulcitor.
Diabetul si indulcitorii artificiali:
Un avantaj al indulcitorilor artificiali este acela ca nu cresc glicemia. Datorita acestui fapt, diabeticii pot inlocui acum zaharul cu indulcitorii artificiali, fara riscul perturbarii metabolismului glucidic. Totusi, unele produse ce contin indulcitori artificiali, precum iaurtul fara zahar, pot influenta glicemia datorita altor glucide sau proteine. In plus, unele produse al caror ambalaj indica mentioneaza faptul ca sunt fara zahar, precum prajiturile sau ciocolata fara zahar, pot contine drept indulcitori sorbitolul sau manitolul, despre care se stie ca pot influenta glicemia. Unele produse fara indulcitori pot contine faina, care are ca efect cresterea glicemiei.

DEZECHILIBRE Organismul are un mecanism foarte bine pus la punct in ceea ce priveste metabolismul. Iar creierul nostru, in momentul in care simte senzatia de dulce, asteapta si calorii. Or, in cazul indulcitorilor, nu exista aport caloric, fie ca este vorba despre indulcitori de sinteza sau indulcitori naturali, dar cu putere de indulcire foarte mare. Lipsa caloriilor se explica prin faptul ca este necesara o cantitate foarte mica de indulcitori pentru a da senzatia de dulce. De aici pot aparea dezechilibre, in special la nivel metabolic.

Aditivi alimentari periculosi pentru sanatate

In viata de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atat de "firesti", incat aproape nimeni nu mai sesizeaza pericolul pe care ele il reprezinta in mod real.
Ce sunt de fapt acesti aditivi alimentari?"Aditivii alimentari" sunt definiti drept orice substanta care in mod normal nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, avand sau nu o valoare nutritiva, care, adaugata intentionat in produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi sau prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare. Cea mai mare parte a lor sunt substante chimice de sinteza care nu se gasesc in mod natural nici in regnul vegetal nici in cel animal, deci nu ar trebui sa faca parte din alimentatia noastra. Organismul uman, vazut prin prisma biochimica, nu detine cai metabolice proprii acestor substante, iar pe de alta parte, aceste substante care sunt obtinute in urma unor reactii chimice "in eprubeta", sunt lipsite de energiile vitale pe care in mod natural substantele produse de natura le contin. Din acest punct de vedere, putem spune ca aditivii alimentari sunt substante "moarte", ba mai mult, ei sunt, prin imprumutarea de cai metabolice necesare biotransformarii lor in vederea eliminarii din organism, consumatori de energie vitala din rezerva proprie a organismului.
Utilizarea indicativului 'E xxx' pe eticheta produsului arata prezenta unui aditiv acceptat din punct de vedere al sigurantei in toata Uniunea Europeana. In multitudinea de aditivi folositi in industria alimentara, cei mai periculosi pentru sanatatea organismului sunt cei de sinteza, adica cei obtinuti prin procedee chimice nenaturale.Alimentele cu cele mai multe toxine, care ar trebui evitate la consum, sunt margarina vegetala, guma de mestecat, uleiul de mustar, mezelurile, bauturile racoritoare si dulceturile. Dictonul dupa care "important nu e ce bagi in gura, ci ce scoti pe gura" a cazut in desuetudine, odata cu aparitia pe piata produselor alimentare a unei intregi game de aditivi alimentari, care, chipurile, imbunatatesc calitatea produselor, dar care in realitate nu sunt altceva decat substante chimice deosebit de toxice, ori cancerigene.Potrivit rapoartelor organizatiilor internationale, mortalitatea in randul populatiei globului, cauzata de consumul alimentelor imbogatite cu substante artificiale, se afla pe locul al III-lea, dupa consumul de droguri si medicamente si dupa accidentele de circulatie. Consumul indelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce in organismul uman un bombardament asupra organelor interne, care provoaca distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge sa produca anticorpi peste masura, folosindu-i impotriva propriului organism), precum si o serie de tumori maligne si benigne. Conform raportului Comisiei Nationale de Oncologie - 2000, in Romania cancerul este intr-o crestere alarmanta si se estimeaza ca aceasta afectiune va deveni in scurt timp "boala mileniului III", impotriva careia nu exista inca premizele ca se va descoperi un antidot. Deocamdata se banuieste doar ca motivele care-l provoaca sunt poluarea, chimicalele din alimente si stress-ul.Un studiu recent al Clinicii de Oncologie din Dusseldorf - Germania, despre efectele aditivilor alimentari asupra organismului uman, a ierarhizat o serie de compusi toxici sau cancerigeni. Aproape toti acesti compusi pun intr-un real pericol organismul.
In continuare, poti citi, lista "E"-urilor considerate de specialistii oncologi drept deosebit de periculoase.
- Adaosuri suspecte: E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 477
- Adaosuri periculoase: E 102, E 110, E 120, E 124
- Adaosuri toxice: - produc boli intestinale: E 220, E 221, E 222, E 223, E 224
- afecteaza tubul digestiv: E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461,
E 463, E 465, E 466
- produc boli de piele: E 230, E 231, E 232, E 233
- suprima din organism vitamina B12: E 200
- cresc colesterolul: E 320, E 321 (antioxidanti din margarina)
- ataca sistemul nervos: E 311, E 312
- produc boli ale aparatului bucal: E 330 (acidul citric sau sarea de lamaie - cel mai periculos adaos cancerigen)
- Adaosuri cancerigene: E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E 215, E 217, E 230, E 631 (glutamatul de sodiu)
Cel mai important factor in mentinerea sanatatii este alimentatia, ea fiind furnizorul de materie si energie pentru buna dezvoltare si functionare a corpului uman. Statisticile medicale prezinta din cand in cand cate un grup mai mare de boli ca fiind maladiile secolului douazeci, iar printre cauzele sau factorii favorizanti este enumerata si nutritia deficitara sau in functie de caz, abuziva. De ce oare alimentul, care este baza existentei noastre, sa fie cauza unor maladii?
Epoca moderna a adus dupa sine o mare afacere pentru producatorii si comerciantii de produse alimentare si un plus de confort pentru consumatori. Daca acum cateva zeci de ani majoritatea alimentelor proveneau din productia proprie a individului, iar alimentele erau integral pregatite in casa, astazi raportul s-a modificat: cea mai mare parte a alimentelor provine din reteaua de magazine alimentare, iar o buna parte din alimentatie are la baza produse semipreparate. Producatorii industriali de alimente, pentru a rezista concurentei existente pe piata trebuie sa prezinte pe piata produse "calitativ" superioare, adica sa aiba un aspect agreat de client, miros si gust placut si termen de valabilitate cat mai mare.
Dar pentru a satisface aceste deziderate, alimentele sunt prelucrate prin inglobarea de asa-zisi aditivi alimentari (coloranti, emulgatori, stabilizatori, antioxidanti, conservanti, aromatizanti, etc. ) care se regasesc in compozitia inscriptionata pe ambalaj (daca ea exista) sub forma unor coduri: E 954 (pentru zaharina), E 330 (acid citric), E250 si E 251 (nitriti, respectiv nitrati din mezeluri), etc. Acesti aditivi sunt utilizati doar cu avizul Ministerului Sanatatii si la prima vedere par inofensivi, dar in timp se constata ca lucrurile stau cu totul altfel. Spre exemplu zaharina a fost folosita (si la noi inca mai este) ca indulcitor pentru diverse preparate hipocalorice. Vreme de multi ani s-a crezut ca este o substanta totalmente inofensiva pentru organism, dar cercetari recente au aratat ca ea prezinta potential cancerigen, ceea ce a facut ca in multe tari occidentale sa fie recomandata retragerea ei din consum.
Care sunt oare proprietatile acestor aditivi? Spre exemplu, colorantii alimentari sunt substante de sinteza a caror molecule au proprietatea de a se fixa ori pe grasimi ori pe fibrele celulozice din alimente. Cele mai nocive sunt cele care se fixeaza pe grasimi, pentru ca acestea odata ajunse in organism se vor depune in tesutul adipos, colorandu-l, iar mai tarziu pot genera diverse probleme de sanatate. Conservantii sunt substante chimice care impiedica dezvoltarea microorganismelor prin blocarea unor enzime vitale a acestora sau prin distrugerea membranei lor celulare. Nu avem nici o garantie ca aceste fenomene, chiar daca nu sunt sesizabile prin mijloacele actuale de investigare, nu au loc si in organismul nostru, undeva la scara moleculara, dar cu efecte grave in timp.
In ultima perioada, pietele noastre au fost invadate de tot felul de fructe a caror perioada de coacere este in cu totul alt sezon al anului. In mod normal fructele, in special cele de toamna, se pot pastra o perioada de timp, dar semnele imbatranirii si degradarii lor vor deveni evidente. Cum de totusi cele din comert arata de parca tocmai ar fi fost luate din pom? Nimic mai simplu: dupa recoltare, ele sunt tratate cu niste substante care impiedica degradarea lor fizica. Dar ceasul biologic al fructului lucreaza in continuare, energiile degradandu-se si fructul devenind o masa vegetala moarta, pe care imi vine sa o asemuiesc cu o bucata de plastic gustos. Daca aceste substante ar ramane doar pe coaja fructului, nu ar fi nici o problema, dar ele se absorb in interior, de aici ramanand doar un pas pana la patrunderea lor in organismul nostru. Stim despre aceste substante ca in doze rezonabile nu au efect toxic vizibil si imediat asupra organismului uman, dar nu stim ce efecte pot avea in timp la scara moleculara si ce boli ascunse ar mai putea favoriza.
O gaselnita alimentara deosebit de interesanta este margarina, despre care se afirma intr-un mod cu totul hazardat ca este un produs natural. Este adevarat ca la baza procesului de fabricatie stau uleiuri vegetale dar nu stiu cat de natural mai este un produs care este supus unei hidrogenari la cald, in prezenta nichelului pe post de catalizator. Rezultatul acestui proces este acea masa alba, a carei structura chimica difera exact prin caracteristica de baza care face uleiul vegetal mai sanatos decat grasimea animala si anume gradul de nesaturare (exprima prezenta unor duble legaturi in molecula grasimilor din uleiul vegetal si care lipsesc la grasimile animale). Deci diferenta dintre margarina si grasimea animala este doar de origine, organismul uman depunand acelasi efort energetic pentru metabolizarea amandurora.
Cand si cum vom afla cat de nocivi pentru sanatatea noastra sunt ceilalti aditivi alimentari, nu stiu cum sa va spun, dar haideti sa consumam mai putina carne mai rosie si mai frageda decat este ea in realitate, mai putine fructe prea aratoase atunci cand nu e timpul lor, mai putine conserve si alte semipreparate, mai putine alte gaselnite alimentare si sigur vom fi mai
PS. Puteti fi siguri ca si in alte articole voi reveni cu informatii pe marginea acestui subiect

Tarte cu ciuperci şi ouă de prepeliţă

Asa cum am promis revin cu o reteta pe baza de oua de prepelita. Reteta e de complexitate medie si o sa va rapeasca mai bine de o ora din timpul dumneavoastra Dar rezultatul va fi spectaculos si va merita efortul. Trebuie sa stiti ca e o reteta specific romaneasca. Eu o stiu de la bunica mea care era o gospodina desavirsita si care crestea cu mult drag aceste pasari pe care le numea "miracolele ei nazdravane". Ea consuma cu regularitate si oualele crude. Acum e in lumea celor drepti dar a trait bine peste 85 de ani si s-a stins de batrinete, dar cit a trait a trait frumos fara prea multe vizite la doctor.

Dar sa revin la reteta:

Ai nevoie de: 150 g făină, 1 gălbenuş de gaina, 100 g margarină, 10 ouă de prepeliţă, 400 g ciuperci proaspete, 2 cepe, 1 lingură pastă de tomate, 1 linguriţă rasă de cimbru uscat, 100 g maioneză, 1 salată verde, 1 legătură pătrunjel, sare şi piper după gust. Recomand margarina Unirea- margarina romaneasca la pachet

Din făină, margarină topită şi gălbenuş, se face un aluat pe care îl puneţi la frigider timp de 30 de minute, după ce l-aţi frămîntat bine. Apoi împărţiţi aluatul în 10 şi fiecare bucată o întindeţi uşor cu sucitorul, astfel încît să obţineţi o mică foaie pe care o aşezaţi în fiecare formă de tartă. Le coaceţi la foc mic spre mediu timp de 30 minute, după care le lăsaţi să se răcească.Tocaţi ceapa cît mai mărunt şi o căliţi în ulei şi, cînd s-a aurit, adăugaţi ciupercile curăţate şi feliate. Căliţi pînă se evaporă toată zeama pe care şi-o lasă ciupercile. Adăugaţi cimbru, sare şi piper şi amestecaţi bine. Treceţi apoi ciupercile puţin răcite prin maşina de tocat şi le amestecaţi cu maioneza şi pătrunjelul fin tocat. În fiecare tartă, aşezaţi 2-3 linguri de ciuperci cu maioneză şi peste acestea aşezaţi un ou de prepeliţă fiert şi curăţat de coajă. Pe fiecare ou, puneţi un pătrăţel de ardei roşu sau o feliuţă de ridiche roşie. Aşezaţi tartele pe un platou cu salată verde.

Maioneza te las s-o pregatesti singur(a) . Eu o fac din doua galbenusuri de gaina - unul crud si unul fiert tare si cu ulei. Pe durata inglobarii uleiului adaug zeama de lamiie si de gref

Cura cu oua de prepelita

Este imposibil sa nu fi auzit deja de calitatile iesite din comun ale acestui aliment foarte bogat in vitamine. O cura cu oua de prepelita rezolva probleme grave de sanatate, cum ar fi: afectiuni ale inimii, ale stomacului sau ale sistemului circulator, si asta fara nici un altfel de medicamente.

In antichitate, chinezii tratau in mod curent astmul bronsic cu oua de prepelita, iar vechii egipteni tratau inca de acum 4000 de ani impotenta si sterilitatea. Studiile aprofundate asupra calitatilor terpeutice ale oului de prepelita, au scos la lumina rezultate remarcabile in tratarea astmului bronsic, rinitei, conjunctivitei, tusei spastice, urticariei, etc.Dupa aceste remarcabile succese, numerosi medici, vor accepta acest tratament, extinzand utilizarea lui in tratarea altor afectiuni, cum ar fi:- ulcer gastric si duodenal - diabet zaharat- hipertensiune arteriala- boli ale ficatului si rinichilor- impotenta sexuala.

Medicina naturistă modernă recomandă curele de ouă de prepeliţă si în următoarele afecţiuni:
Combaterea proceselor degenerative ale organismului (240)
Revenirea spectaculoasă după stres şi epuizare fizică (240)
Potenţează efectul pozitiv al medicamentelor datorită acţiunii antialergice (120-240)
Boli de dereglare a metabolismul: arteroscleroză (240),

Obezitate (240),

Hipercolesterolemie (240),

Diabet (240),

Gută (240)
Terapia bolilor alergice: astm (240), conjunctivită (120), rinite alergice (240), urticarie (120)
Terapia bolilor respiratorii: tuse (120), sinuzite (240), amigdalite (120)
Terapia bolilor digestive: ulcer (240), reglarea acidităţii gastrice (120)
Terapia bolilor hepatice (240)
Terapia bolilor circulatorii: anemie (240), hipertensiune (240)
Terapia bolilor sistemului nervos (240)
Terapia bolilor de rinichi (240)
Îngrijirea tenului şi a pielii (240)

Eu, de cand am inceput tratamentul cu oua de prepelita nu m-am mai oprit. Practic, oul nu te trateaza de astm, de ulcer sau boli de rinichi , ci te trateaza in general. Oul de prepelita este un "medicament" fara nici o contraindicatie si are marele avantaj ca echilibreaza intregul organism, fiind o sursa naturala si foarte ieftina de vitamine esentiale. Foliile de Ulcerotrat si alte medicamente mi s-au ingalbenit in dulap. In fiecare dimineata, la jumatate de ora dupa ce ma trezesc beau pe nerasuflate oualele de prepelita conform indicatiilor curei.

Care este misterul? Nimic mai simplu, daca pornim de la factorii ce determina aceste imbolnaviri: stres cotidian, alimentatie dezechilibrata, bogata in aditivi si ingrediente sintetice (amelioratori, conservanti, stabilizatori) precum si in produse de origine animala cu un continut ridicat de grasimi si colesterol, etc,oul de prepelita este produsul de origine animala cu cel mai echilibrat continut proteic, vitamino - mineral si enzimatic capabil sa regleze toate aceste carente, readucand in parametrii normali orice organism uman.

Potrivit specialistilor, odatã ce a fost inceputã cura, are loc o imbunatãtire a activitatii inimii, ouãlele de prepelitã avand un efect deosebit si asupra ficatului si a rinichilor, ajutând in procesul digestiei, reglând secretia sucurilor gastrice,vindecând chiar si ulcerul, improspatând si intãrind memoria si fiind extrem de folositoare pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor mici, precum si pentru inmprospãtarea organismului atât la adulti cât si la copii. Tratamentul cu ouã de prepelitã este recomandat pentru cazurile in care organismul uman a fost supus pentru o perioada indelungatã de timp unui regim alimentar sever.
Oul de prepelitã are o compozitie complexã, continand proteine, sãruri minerale, vitamine, predominând cele din complexul B, fosfor, fier (de patru ori mai mult decat oul de gaina) Cercetarile mai noi le recomanda si pentru tratarea astmului bronsic, cresterea performantelor sportive si sexuale, fiind foarte utile in perioadele de convalescenta

In continuare, prezentam o serie de caracteristici ale produsului ce asigura eficienta tratamentului:

Comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de colesterol de numai 1,4% fata de 4%; grasimi de circa 3 ori mai putine; ca aport proteic galbenusul contine 23% fata de 16% - 17% la oul de gaina. La continutul de minerale si vitamine, comparatiile nu-si au rostul: de 6 ori mai multa vitamina B1; de 5 ori mai mult fosfor; de 5 ori mai mult fier; de 15 ori mai multa vitamina B2, precum si alte substante antialergice, ce fac ca oul de prepelita sa diminueze cantitatea unor anticorpi responsabili de aparitia reactiilor alergice. Toate acestea si multe altele fac din oul de prepelita singurul "medicament" care are numai "indicatii", la rubrica "contraindicatii" troneaza un mare "ZERO"!

Carnea de prepelita este una dintre cele mai fine si apreciate in gastronomie, continutul scazut in grasimi si colesterol caracteristic facand din aceasta o alternativa dietetica si curativa pentru cei suferinzi (obezitate, colesterol marit, diabet, regim alimentar de curatare).

Cura de 120 de oua se administreaza in 25 de zile astfel:

In prima zi - 3 oua

In a doua zi - 3 oua

In a treia zi - 4oua

In a patra zi - 5 oua

In continuare pana in a-25-a zi - 5 oua

Cura de 240 de oua se administreaza in 49 de zile. - este indicta numai adultilor.

La copiii intre 4 si 8 ani, se recomanda cura de 120 de oua in 31 de zile, iar la cei intre 8 si 10 ani, 240 de oua in 61 de zile astfel:

In primele 4 zile cate 3 oua/zi

In continuare cate 4 oua pe zi

Ouale se beau crude dimineata pe stomacul gol sau frecarea cu putin zahar la care se adauga cateva picaturi de lamaie. Dupa o pauza de 20 de zile, cura se poate repeta, oul de prepelita japoneza fiind singurul ou dietetic.

Pentru un efect sută la sută se recomandă a nu se consuma alcool; prima masă se serveşte după o jumătate de oră.
Curele sunt întrerupte de pauze de 21-120 de zile şi se pot relua de 3-4 ori pe an.

Daca v-am stirnit curiozitatea si vreti sa incepeti acest tratament miraculos nu ezitati sa ma contactati chiar si telefonic 0721774666 ; 0234311551. Fiecare dintre noi vrem sa fim sanatosi si deasemenea si membrii familie noastre si de ce nu si prietenii nostri. Asa ca va rog nu ezitati sa ma contactati!

PS: In articolul urmator o sa va dau si o reteta delicioasa cu oua de prepelita