Plecam noaptea din Onesti spre Bucuresti, apoi din Otopeni spre Tel Aviv. Dupa vreo 4000 de Km parcursi, in vreo doua ore si ceva vedem Mediterana apoi Tel Aviv-ul de sus cu strazi mult mai largi decit cele din Bucuresti.
Si avem sa aflam ca are cazinouri mai mari si mai multe ca in Bucuresti, desi nici noi nu ducem lipsa. Ierusalimul este polul de sus,suirea, Tel Aviv-ul este cel de jos, pierzania. Venisem cu frigul din Romania – era sfirsitul lunii ianuarie. Venisem cu frig dar si cu apa. Inghesuisem in bagaje si sticle de 1.5 litri, sa avem la noi, ca pe acolo e aproape desertul. De fapt, mai degraba in Egipt apa era intr-adevar o problema. Iar noi venisem sa ne nevoim in felul nostru, dar nu chiar sa ne nevoim insetind in pustie si prin crapaturile pamintului!Iosif,ghidul nostru, din Israel ne-a asteptat vesel la iesirea de pe aeroportul Ben Gurion. Ne indreptam spre Nazaret. De jur imprejur peisaj arid ca peste tot prin Ierusalim. Stinca alba, calcaroasa de o parte si de alta a autostrazii. Te simti ca intr-o pestera mare care nu stii cind si unde se va termina. Doar citiva chiparosi izbucneau spre cer,singuratici si “afisind” pe chipul lor biruinta – nu vei vedea niciodata pilcuri de chiparosi in Israel. Singurii care isi suportau unii altora apropierea erau maslinii batrini si contorsionati. In rest ce numesc ei vegetatie este formata din tufisuri pipernicite, cocotate te miri pe unde. Iosif ne povesteste despre metodele performante aplicate in agricultura (furtunul si picatura) pentru a smulge pamintul desertului si al mentine cit mai roditor. Dar asta se poate vedea in anumite zone dinspre Marea Moarta unde erau livezi de mango sau citrice, sau pe malul Mediteranei. Nu pot sa nu ma gindesc la “tarisoara noastra” cit de bogata e, dar si la cit de prost administrata e! Si ca sa invirta si mai mult cutitul in rana, Iosif se lauda si cu sistemul lor performant de incalzire pe baza de panouri solare. Ei! Noi venisem aici pentru cu totul alt scop asa ca mi-am propus ca din acel moment sa nu mai fac nici o comparatie cu caracter economic intre tarile noastre.
De la pasirea in Tara Sfinta, la fiecare pas se respira sfintenie si te simti fiind parca martor al vietii Mintuitorului Hristos, desi esti privat de prezenta sa istorica. Si marile trairi de abia acum aveau sa vina!
Pina sa ajungem la cazare, in Tiberias, am facut citeva opriri. Nu vreau sa fiu judecata de cei care citesc aceste rinduri ca nu am respectat intru-totul itinerariul parcurs. Au fost foarte multe opriri, asa ca in caietelul meu de “amintiri din pelerinaj” s-au strecurat si citeva goluri.Si chiar daca caietelul ar fi fost plin tot nu cred ca asi putea scrie chiar despre tot. Scriu despre ce m-a impresionat cel mai mult si in ultimul rind despre ce-mi aduc aminte!
Cele ce veti citi in randurile de fata reprezinta putin din ceea ce am vazut in calatoria mea la Ierusalim, dar foarte mult din ceea ce am simtit acolo, in Tara Sfanta, un loc unde prezenta romaneasca este neasteptat de puternica.
Tiberias este un oras din nordul statului Israel situat pe malul vestic al Marii Galileii, in Galileea de jos. A fost numit astfel in onoarea Imparatului Tiberius. Este situat la 330 km nord de Ierusalim si 116 km est de Haifa si aproximativ 100m de aeroportul Ben Gurion din apropierea orasului Tel Aviv. Climatul este bland toamna, iarna si primavara, dar extrem de fierbinte in lunile de vara, in special in iulie si august. Iarna se poate schia pe Muntele Hermon. Aici sunt multe atractii : Hamath Tiberias National Park , Galilee Experience, situata in apropierea debarcaderului principal, Raul Iordan, loc sfant, in apele caruia Sf. Ioan Botezatorul l-a botezat pe Domnul Iisus, City Spa, locatie cu ape termale si sulfuroase, in afara orasului dar noi venind aici sa-l descoperim pe Mintuitorul va dati seama ca am fost numai la Raul Iordan. Am enumerat si celelalte atractii pentru cei care vor merge in aceast oras si vor avea timp sa petreaca citeva zile aici. Imprejurimile orasului sunt bogate in locuri de pelerinaj: localitatea Migdal, orasul Tabgha, unde s-a nascut Maria Magdalena, Capernaum.
tinind cont de conditiile climatice oferite de Israel. E una din cele mai vizitate gradini din lume datorita frumusetii, grandorii si mai ales designului special inspirat de religie. Panorama oferita de muntele Carmel asupra orasului si portului este minunata. Gradinile se dezvaluie in toata splendoarea lor fiind amenajate in trepte, avind numeroase terase fiind inspirate de credinta si doctrina Bahai. Au fost deschise publicului in anul 2001. Cind am ajuns acolo ploua – o binecuvintare pentru Israel – paza formata din adepti ai cultului Bahai ne-au interzis intrarea in gradini, dar si privelistea de sus a fost impresionanta. 
Aflam despre orasul Haifa, ca de-a lungul istoriei sale a fost stapinita de bizantini,arabi,turci,cruciati,egipteni,britanici,pina dupa 1948,anul infiintarii Israelului, cind a devenit un oras israelian, modern, unul din cele mai importante porturi la Marea Mediterana. Are numeroase cartiere de locuinte de la blocuri la vile, mai ales pe Muntele Carmel, unul dintre putinii munti din lume care ies practic din mare.Carmelul, care în traducere înseamnă grădina sau via Domnului, îşi merită cu prisosinţă numele; spre deosebire de restul Israelului, acest munte rămâne verde în tot cursul anului.Muntele Carmel a fost considerat din cea mai îndepărtată antichitate un loc sacru, datorită configuraţiei şi a poziţiei sale geografice. Conform povestirii biblice, Carmelul a fost cucerit de Iosua. El forma hotarul între patru triburi: Aşer, Zabulon, Isahar şi Manase. Se pare însă că muntele nu a fost atribuit nici unuia dintre triburi, fiind considerat ca un loc comun de refugiu sau un sanctuar. Carmelul intră cu adevărat în istoria biblică o dată cu profetul Ilie, pe vremea lui Ahab, regele Israelului. Izabela, soţia regelui, de origine feniciană, introdusese în Israel cultul idolatric al lui Baal, de care poporul s-a lăsat contaminat. Împotriva ei s-a ridicat cu putere Ilie care a făcut din Carmel bastionul monoteismului. În amintirea lui Ilie, cel mai popular profet al Vechiului Testament, muntele a devenit sfânt. Ilie a înălţat un altar pe munte şi a lansat o provocare profeţilor lui Baal: Dumnezeul care va trimite foc din cer pentru a arde victima de pe altar, să fie considerat Dumnezeul adevărat. După minunea focului coborât din cer pe altar de către Ilie, preoţii lui Baal, 450 la număr, au fost masacraţi, iar trupurile lor aruncate în apa Chisonului, care curge la poalele muntelui. Poporul l-a recunoscut pe Dumnezeul adevărat, iar seceta, cu care Dumnezeul lovise ţara timp de trei ani ca pedeapsă pentru idolatrie, a încetat .
Actuala biserică a carmeliţilor a fost construită în anul 1823, iar mănăstirea între anii 1932-1934.
Interiorul bisericii este îmbrăcat în marmură albă. Partea inferioară a bisericii adăposteşte Peştera lui Ilie. Potrivit tradiţiei, aici se retrăgea profetul când venea pe muntele Carmel şi tot aici a văzut în depărtare nouraşul care prevestea sfârşitul secetei care pustiise ţara.
Partea superioară a bazilicii este consacrată cinstirii Maicii Domnului de pe muntele Carmel.Statuia Sfintei Fecioare care domină această parte
A doua zi pornim spre Nazaret. Zi de Sabat. O liniste totala si parca circulam printr-o tara nepopulata, Rar vezi cite o masina pe autostrada. Cu atit mai bine. Ajungem repede in Nazeret iar ziua se anunta foarte incarcata.
Invatati fiind cu atmosfera pustiei, drumul spre Galileea este o continua schimbare a naturii, de la arid spre oaze de verdeata, pregatindu-ne de cetatea Nazaretului, a Bunei Vestiri si de Muntele Tabor al schimbarii la fata al Mantuitorului.
Nazaret este locul fericit al miracolului Bunei Vestiri aduse de Arhanghelul Gabriel Fecioarei Maria, este locul unde a copilarit Isus Cristos, este capitala administrative a Galileii, locuit de israelieni arabi din care 40% sunt crestini, este orasul al carui nume este mentionat in Noul Testament de 17 ori ca fiind casa lui Iosif si a Mariei.
Pe aceste locuri devenite sfinte, Isus a desfasurat o parte a activitatii sale pamintesti, aici am gasit o adevarata salba de biserici ridicate in amintirea faptelor minunate ale Domnului mintuirii.
Nu cred ca voi respecta ordinea exacta de vizitare dar nu cred ca asta e cel mai important lucru.
Stiu sigur ca ziua a inceput cu vizitarea Bisericii Sfintului Arhanghel Gavril.
O biserica ortodoxa care nu te impresioneaza prin dimensiuni. Am vibrat la auzul numelor celor care au pictat-o. Va trebui sa ne obisnuim de acum cu astfel de emotii placute pentru ca in Ierusalim contributiile romanesti sunt importante si puse la loc de cinste.. Doi frati romani pe nume Morosan au pictat aceasta biserica in 1975. Potrivit traditiei ortodoxe din partea locului, Fecioara Maria a primit vestea ca va naste pe Mintuitor, de la Sfintul Arhanghel Gavril in momentul in care aceasta se afla afara, sa scoata apa. Biserica este ridicata deasupra izvorului considerat a fi cel al Fecioarei Maria si se afla in apropierea casei acesteia din Nazaret. Izvorul este un izvor natural ce izvoraste de linga o fintina antica, cunoscuta si ea ca “Fintina Mariei” In interioul bisericii, vis a vis de izvor, este o fereastra care marcheaza locul unde s-a aratat ingerul.
Am aruncat prin crapatura ferestrei mici biletele in care erau dorinte fie ale noastre, fie ale celor dragi ramasi acasa.Orasul Nazaret este dominat de cupola Bisericii Bunei Vestiri, biserica franciscana, construita
prin efortul crestinilor din toata lumea. In interior e formata din doua biserici suprapuse. Biserica superioara este dedicata cinstirii Mariei, Fecioara si Mama a lui Dumnezeu. Biserica inferioara adaposteste grota – locuinta a Sfintei familii. Biserica suspendata e dominata de cupola ce atinge inaltimea de 40 m in forma de crin rasturnat,
cu tija in sus si coada in jos. Capatul tijei este spatiul prin care lumina patrunde de sus in biserica si e un simbol al Mariei.Ne continuam drumul spre Muntele Tabor (sau "Djeber Tor" - muntele taurului, cum ii spun arabii) care este - de fapt - o stanca inalta de 588 m, solitara, fara vreo alta legatura cu ceilalti munti ai Galileii. Este locul unde, cu 40 de zile inaintea Patimilor, Iisus s-a schimbat la fata inaintea celor trei apostoli: Petru, Ioan si Iacob. El apre maiestuos din mijlocul cimpiei.Urcam de la un anumit nivel ,unde se afla un bazar pentru cumparaturi,cu minibusurile arabilor.Sus ni se dezvaluie o panorama splendida a imprejurimilor.Ne apare in fata biserica din piatra,
zidita de un pustnic roman arhimandritul Irinarh Roset ,unul din marii calugari romani,a carui mormint se afla in partea dreapta a bisericii ,dar nu imi amintesc ca ghidul nostru sa ne fi spus unde este ingropat ca mergem si la mormint ,fiind in curtea manastirii.Aici ne-a deschis o maica si la rugamintea parintelui a chemat o maica rominca.Am avut norocul sa nu mai fie nimeni decit grupul nostru. Aici in dreapta cum intram se afla o icoana a Maicii Domnului ,mare vindecatoare,unde lumea cumpara cu 10 dolari placute cu ochi ,miini sau picioare ,placute pe care scrie in limba greaca EUHARISTIA,de multumire ,pt cununie...etc..sau alta parte a corpului de care sufera fiecare aflat in cauza, si se roaga acolo la icoana apoi le leaga linga icoana de suport.Erau foarte, foarte multe astfel de placute legate acolo. Apoi maicuta, care era cit “un degetar” de mica , dupa ce ne-a rugat foarte mult sa nu o fotografiem sau s-o filmam a inceput sa ne istoriseasca legenda icoanei. Legenda spune ca un crestin a cumparat de la manastirea Iviru, de pe Muntele Athos, o copie a Icoanei Maicii Domnului si a vrut s-o duca in Israel. Imbolnavindu-se, el a pus copia intr-o sticla, alaturi de lumanari, tamaie si o scrisoare si i-a dat drumul pe mare... Dupa trei luni si jumatate de calatorie, sticla a fost gasita de un arab, chiar din Nazareth, care a dus-o la Mitropolie. De-aici, icoana a fost trimisa pe Muntele Tabor, unde a inceput a face minuni. Prima minune a fost infaptuita asupra unei fete de 14 ani, oarba din nastere, al carei tata, inchinator la Locurile Sfinte, a luat ulei din Sfanta Candela si i-a adus fetei acasa. A treia zi dupa ungere, fata si-a capatat vederea. Despre celelalte nenumarate minuni, stau marturie semnele de recunostinta lasate aici de cei ce s-au insanatosit. Numele originar al icoanei este Tama, fagaduinta. De aceea e bine sa-i promiti Maicii Domnului, dupa ce-ti pui dorinta, ca-i daruiesti ceva, oricat de mic, la intoarcerea acasa. Am legat si eu doua ,apoi m-am inchinat la icoanele celelalte si am admirat picturile . Pe nestiute, maicutele ne aduc bunatati: prajituri de post, cafea, apa si sucuri. Tacute, ca niste umbre, ne picura in inimi, pe negandite, un strop "de-acasa.
Dar cea mai de seama istorisire facuta de maicuta a fost povestea norului care se coboara pe munte in ziua Schimbarii la Fata.
- Maica, ati vazut norul?
- In fiecare an am avut bucuria sa-l vedem. Anul trecut, norul a coborat pe Munte si a stat asa o ora si jumatate. Iar miile de oameni care se stransesera aici au putut sa-l vada si sa se bucure. Intotdeauna norul vine dinspre Nazareth in timpul Sfintei Liturghii. La noi, slujba se face toata noaptea. La priveghere, participa mai multi arhierei, episcopi, iar cand incep sa se impartaseasca credinciosii, vine si norul. Si lumea striga: "Doamne, trimite-ne norul". Anul trecut, norul a venit pe la 2 noaptea. Dintr-o data, cerul s-a deschis ca o carte, norul a-nceput sa vina majestuos si, pe masura ce se apropia, cobora incet pe munte. Si ajungea sa atinga aproape pamantul. Nu batea vantul, nu era nici o adiere, iar Luna stralucea plina. In doua minute nu se mai vedea o stea pe cer, atat de dens era norul... Tara Sfanta este Tara Minunilor! Rugati-va pentru cei dragi, mergeti si povestiti ce-ati vazut si auzit...
Apoi maicuta ne-a invitat in magazinul cu obiecte bisericesti al minastirii Aici am fost intimpinati de alte trei maicute care vorbeau romaneste. De aici am cumparat mir de nard si icoane reprezentind icoana a carei legenda tocmai o ascultasem. Fusese spusa cu atita patos incit sunt convinsa ca tot ce ne-a povestit maicuta s-a petrecut cu adevarat.
Am iesit in curte , am ingenunchiat in fata celor trei colibe din spatele minastirii, am mai facut citeva poze si am pornit spre locul de intilnire cu minibusele. .Pina la venirea minibuselor am simtit o pace in suflet si imprejur ,deosebita..Am plecat cu regret ca trebuie sa parasim aceasta minunata zona care raspindea atita pace in jur!
Muntele Fericirilor seamana cu un colt de rai: flori, arbori exotici uriasi, ficusi care se spune ca au chiar mii de ani, pasari care cu ciripitul lor “conturba” linistea, si nici o asezare omeneasca. Aici Isus a coborit pe platoul dintre cele doua culmi ale Muntelui Fericirii (de fapt e o colina domoala de vreo 560 de m inaltime), in mijlocul cimpiei de unde poti privi Marea Galileei sau lacul Tiberiadei sau Qineret, fiecare cum vrea sa spuna. Platoul seamana cu un urias amfiteatru natural, acustica este foarte buna ca 14000 de oameni pot auzi un vorbitor fara statie de amplificare. In locul acesta Isus a rostit “Fericirile” in fata celor care venisera sa-l asculte. In 1938 s-a construit o biserica pe virful colinei deasupra locului unde a fost biserica bizantina.
Biserica are forma octogonala, simbolizind cele 8 Fericiri(conform religiei catolice). Din galeria care o inconjoara se deschide o priveliste admirabila asupra locului; privirea poate cuprinde toata regiunea in care Isus si-a desfasurat munca apostolica.
O alta biserica care m-a impresionat foarte mult a fost Biserica Primatului Sfântului Petru. Aici a fost a treia oară când Isus se arăta ucenicilor săi după ce înviase din morţi.
Mai important este blocul de stâncă din interiorul bisericii numit în antichitate “Mensa Christi” unde, potrivit tradiţiei, Cristos le-a pregătit apostolilor masa după pescuirea miraculoasă. Pe acest bloc de stâncă unde Cristos i-a conferit lui Petru Primatul, a îngenuncheat şi s-a rugat papa Paul al VI-lea cu ocazia pelerinajului său în ŢaraSfântă. Locul mai era cunoscut, după cum aminteşte acelaşi document din secolul al IV-lea, cu numele de Locul cărbunilor, nume provenind din descrierea evanghelică: „au coborât pe ţărm şi au găsit acolo jăratic de cărbuni". Prima biserică închinată Primatului sfântului Petru a fost construită în secolul al IV-lea şi reconstruită în mai multe rânduri: în secolul al V-lea, în secolul al VII-lea după invazia perşilor, în secolul al XII-lea de cruciaţi şi încă o dată în secolul al XIII-lea. Distrusă din nou în anul 1263 de Baibars, biserica a rămas abandonată până în 1933, când franciscanii au construit actuala bisericuţă restaurată în 1982.
Cind am ajuns acolo ni s-a prezentat ca biserica inmultirii pestilor si a piinilor dar dupa o documentare amanuntita am descoperit ca aceasta se afla la ceva distanta de biserica pe care noi am vizitat-o si care se numeste Biserica Primatului Sfintului Petru.
Pe malul Marii Galileii se afla orasul Capernaum, care a fost o alta oprire in drumul nostru. Mentionat de 16 ori in Noul Testament, a fost unul din locurile preferate ale lui Isus Cristos, Bethsaida si satele din imprejurimi au dat o mare parte din discipolii sai O parte din minunile infaptuite de Isus s-au petrecut aici. Petru, Andrei, Iosif si Ioan au fost pescari din Capernaum. Minunata Pescuire s-a petrecut pe malurile Tiberiadei, la Capernaum.
Pe vremea lui Isus cresteau aici palmieri si maslini, erau multe livezi si vii, locuri roditoare si flori deosebit de frumoase, toate fiind udate de piraiele care tisneau din stinci. Capernaumul era potrivit ca centru pentru lucrarea Mintuitorului. Fiind situate pe drumul cel mare care ducea de la Damasc la Ierusalim, spre Egipt si Marea Mediterana, era ca o rascruce de drumuri. Oameni din multe tari calatoreau sau se opreau acolo sa se odihneasca din calatoriile lor. Isus intilnea aici toate natiunile, toate clasele sociale, pe cel bogat si insemnat ca si pe cel sarac sau umil. Iar invataturile lui puteau sa fie duse in alte tari si in multe case. Isus nu era preocupat de diferitele invataturi care aduceau despartire intre iudei. Lucrarea lui era sa prezinte adevarul. Cuvintele lui revarsau un potop de lumini asupra invataturilor patriarhilor si profetilor, iar scripturile ajungeau la oameni ca o noua descoperire. Cu toate ca invatatura Lui era simpla, El vorbea ca un om care avea putere. El vorbea ca un om care cunostea bine cerul, constient de legatura sa cu Dumnezeu si in acelasi timp recunoscind faptul ca este unit cu fiecare membru al familiei omenesti.
Aici vizitam:
- Sinagoga - E grandioasa si pare foarte mare pentru o mica localitate de tarani si pescari. 
Se presupune ca aceasta a fost construita pe locul unei sinagogi mai vechi, iar echipa de arheologi franciscani isi continua munca cu scopul de a descoperi sinagoga construita de centurionul roman, despre care vorbeste evanghelistul Luca, pe care Isus a frecventat-o si in care a tinut marile discursuri referitoare la Euharistie;
- Insula a- II –a – ansamblu de case scoase la lumina de expoatari recente faute in zona dintre sinagoga si biserica octogonala. Este o portiune din vechea localitate care ne permite sa cunoastem cum traiau diferite nuclee familiale pe vremea lui Isus;
- Casa lui Petru – un ansamblu de locuinte, asemanator cu cel intilnit in Insula a IIa. E vorba de vreo 10 locuinte grupate in jurul unei sali mai spatioase care poarta semnele unei veneratii deosebite. Esta casa sfintului Petru transformata la sfirsitul secolului I in lacas de cult de catre iudeo – crestini. Numeroasele inscriptii in greaca, armeana, siriana si latina dau marturie despre caracterul sacru al acestei case. Numele lui Isus apare de mai multe ori: El este numit Cristos, Domnul, Cel prea Inalt, Dumnezeu. Numele lui Petru este scris de cel putin doua ori. In ultimii ani, deasupra casei lui Petru a fost construita pe piloni o biserica circulara, moderna, deosebit de frumoasa;
- Muzeul in aer liber – 
In spatioasa curte este amenajat un muzeu in aer liber in care sunt expuse piese arhitectonice care au apartinut sinagogii precum si diferite obiecte agricole si casnice din primele veacuri ale erei crestine.
Acum peste toate astea pluteste o mare liniste si …. o familie de porumbei. Sa fie ei intruchiparea Duhului Sfint a carui prezenta o simti pe toate aceste sfinte meleagiri?
In dimineata celei de a treia zi plecam spre Yardenit. Stim ca vom fi iordaniti in apa Iordanului, poarta prin care intri purificat in Imparatia lui Dumnezeu.Raul Iordan, in care a fost botezat Mantuitorul lumii, este pomenit in Biblie de 150 de ori, dar episodul cel mai important in care este implicat ramane, fara indoiala, Botezul Domnului. Asa cum trecerea Iordanului 
are pentru vechiul Israel semnificatia intrarii in Tara Fagaduintei, cu alte cuvinte sfarsitul robiei si ratacirii in pamant strain, tot asa pentru crestini, Iordanul semnifica trecerea la o noua conditie spirituala, purificarea prin botez, in vederea intrarii in Imparatia lui Dumnezeu.In vremurile Botezului, dincolo de Iordan se intindea pustia, din care a fost scris sa rasune glasul lui Ioan, Inaintemergatorul Domnului, si unde Hristos Insusi S-a retras timp de 40 de zile, dupa Botez, rugandu-Se, postind si biruind intreita ispita.In evreieste, Yarden, adica Iordanul, inseamna „care coboara“.Astazi, parte evreiasca a Iordanului, in dreptul locului unde s-a savarsit Sfantul Botez, se numeste Yardenit si este situata nu departe de iesirea Iordanului din lacul Ghenizaret, numit si Marea Tiberiadei.Rîul Iordan coboară de pe Muntele Hermon, “traversează” Lacul Tiberiada pe o lungime de 20 de km şi se varsă, după 500 de kilometri, în Marea Moartă. Seara trecuta s-a incheiat cu o mica croaziera pe lacul Tiberias unde ar fi trebuit sa vedem cum Iordanul „traverseaza” lacul. Obiectivul nu a fost atins – fiindca afara se innoptase- dar croaziera a fost frumoasa.La urcarea pe vas s-a cintat imnul tarii noastre si s-a ridicat pe catarg tricolorul. Trebuie sa recunosc ca a fost un moment emotionant si care a facut sa merite cei 10 dolari care au reprezentat costul croazierei. Centrul de botez “Yardenit” a fost construit de către membrii unui kibutz din apropiere şi aici pelerinii din toată lumea pot reface, în mod simbolic, ritualul botezului în apele Iordanului. Pe un perete sînt prezentate explicaţii în numeroase limbi străine, inclusiv în limba română, despre semnificaţia locului.Acolo, unde s-a botezat Isus Hristos s-a petrecut o mare minune: Iordanul şi-a întors cursul firesc. Apa face un mic rotocol apoi îşi reia cursul firesc. Ni s-a explicat ca asta se intimpla in fiecare an de Boboteaza.Am imbracat “cămaşa botezului”, un fel de tricou lung, cu scena botezului Domnului pe el si rind pe rind toti credinciosii am fost iordaniti de parinte. Pentru fiecare parintele a avut cite un cuvint frumos de spus ceea ce a facut si mai mult sa creasca emotia momentului. Nimeni din grupul nostru nu a avut curajul botezului. In grupul care a intrat o data cu noi au fost insa citiva curajosi.
In drum spre granita cu Egiptul trecem prin Qumran. Ce era de fapt la Qumran ? Erau nişte ruine pe care lumea nu le lua în seamă. Practic ele sunt lângă drum. Toată lumea le vedea şi nimeni n-a luat în seamă aceste ruine până când s-au descoperit manuscrisele din peştera de la Qumran. Abia atunci specialiştii s-au apropiat de aceste ruine şi s-au făcut săpăturile care au dovedit că ele sunt ruine de o foarte mare valoare, că sunt vechi de peste 2000 de ani. Deci acesta este Qumranul descoperit ca o aşezare de tip monastic esenian. Acolo la Qumran au fost redactate si copiate o parte din manuscrisele descoperite în cele unsprezece peşteri din împrejurimi.
Asi fi vrut sa aflu mai multe despre aceste manuscrise mai ales ca aceste manuscrise ne spun multe lucruri despre iudaismul epocii în care a trăit Isus Hristos şi în care au trăit şi au activat Sfinţii Apostoli. Dar ce stiu scriu aici. Deci, ştim mai multe despre epoca Noului Testament, despre iudaismul epocii Noului Testament şi mai ales despre atmosfera culturală şi religioasă a epocii. Acest lucru este foarte important. Informaţii istorice sunt puţine în manuscrisele de la Qumran pentru că sunt scrieri cu caracter religios, dar despre mediul religios ne spun foarte multe. Noi cunoaştem mult mai bine mai ales o perioadă obscură, anume secolul I î. Hr.. Până la descoperirea de la Qumran, secolul I î.Hr. reprezenta oarecum o pată albă în istoria iudaismului. Manuscrisele de la Qumran umplu într-o oarecare măsură acest gol. Din câte am înţeles, manuscrisele de la Qumran sunt ţinute într-o oarecare umbră, foarte mulţi specialişti neavând acces să le cerceteze. Foarte mulţi cercetători sunt revoltaţi pentru acest lucru. Se urmăreşte cu orice preţ să se ţină un văl peste aceste manuscrise şi sunt multi cei interesaţi să le ţină în umbră.Aceasta este o problemă de prioritate între specialişti. Ele au ajuns în proprietatea unor instituţii. Când s-au descoperit manuscrisele de la Qumran şi au început ele să se facă cunoscute, era o situaţie de război în Ţara Sfântă. Era aşa numitul război de independenţă dintre arabi şi evrei. Este o întreagă aventură cum au fost trecute aceste manuscrise din oraşul (cartierul) vechi al Ierusalismului, în oraşul nou, unde era savantul evreu Sukenik, primul care a recunoscut valoarea manuscriselor. Este o întreagă aventură pe care nu o pot prezenta aici. După tratative secrete, aceste manuscrise au ajuns în S.U.A. , chipurile în proprietatea americanilor, dar, de fapt, arabii nu ştiau că în spatele afacerii erau evreii şi au pus mâna ei pe ele. Deci, americanii ofereau numai o acoperire nici macar oficială, statul american neştiind ce se întâmplă. În fine aşa au ajuns în S.U.A. şi apoi în Israel. O parte dintre ele sunt în proprietatea Statului Israel şi sunt adăpostite în cadrul Muzeului Naţional Evreiesc, în secţiunea acestui muzeu care se numeşte : „The Shrive of the Book" (Sanctuarul Cărţii), care e construit special pentru aceste manuscrise. Acolo sunt păstrate aceste manuscrise în nişte condiţii ideale de temperatură, de presiune etc. Alte manuscrise sunt până acum în S.U.A. Deci, cei care le posedă îşi arogă pe drept şi onoarea de a le edita primii şi onoarea acestora o conferă instituţiile care posedă manuscrisele. Practic, ele sunt mai toate publicate. Nu sunt publicate mici fragmente, pentru că sunt zeci de mii de fragmente, unele sunt doar de câţiva cm² , sau mai puţin chiar. De asemenea, trebuie umblat cu ele cu foarte multă grijă pentru a nu se distruge, aşa că lucrarea de editare merge în continuare. S-au publicat rând pe rând până acum mai toate. În orice caz, s-au publicat de la bun început toate cele care erau cât mai întregi cu putinţă.
Iosif ne mai povesteste si despre istoria cetatilor Sodoma si Gomora care au fost doua cetati la sud de Marea Moarta care conform Bibliei au fost distruse din porunca Domnului, pentru desfrinarea de acolo. Ascultam legeda :
În timp ce Avraam stătea sub stejarul Mamvri, Dumnezeu a venit l-a el şi i-a spus că va distruge Sodoma şi Gomora, pentru fărădelegile ce se întâmplau acolo. Avraam, amintindu-şi că Lot este în Sodoma, s-a târguit cu Dumnezeu că dacă vor fi zece drepţi 
în Sodoma, să nu îi pedepsească şi pe ei împreună cu păcătoşii. Atunci, cei doi Îngeri s-au dus la Sodoma în căutare de oameni drepţi. Ei au fost primiţi în casă de Lot, care le-a dat şi de mâncare. Însă sodomiţii, auzind că Lot a găzduit nişte străini, au venit la casa lui ca să-i facă prizonieri pe cei doi îngeri, dar aceştia îi orbiră pe toţi cei care veniseră la poarta lui Lot. Îngerii i-au luat pe Lot şi pe soţia sa şi cele două fiice ale sale şi au plecat din Sodoma, care începuse a fi acoperită de o ploaie de pucioasă şi foc din cer. Femeia lui Lot, care a privit în urmă, împotriva sfatului îngerilor, a fost prefăcută într-un stâlp de sare. Ne oprim in dreptul unei stinci si pozam figura impietrita a „femeii lui Lot”
Traseul continua spre Eliat, statiune la Marea Rosie. Soseaua se vede ca o panglica cenusie, paralel cu Marea Rosie situata in stanga drumului. In partea dreapta a directiei de mers, muntii din desertul Sinai, isi scalda poalele in apele golfului Eliat. Este drumul pe care acum doua mii de ani, Familia Sfanta a trecut pentru. a scapa de prigoana lui Irod. Inaintam prin nisipurile din pustiul Egiptului, fara pic de vegetatie. Culoarea nisipurilor este diferita de la un loc la altul: cand rosie, cand cenusie, cand alba ca sarea. Muntii arata ca niste cetati parasite, cu arhitecturi variate si curioase. Pe drum se intalnesc asezari de beduini, un fel de sate de tigani, asezati pe vaile dintre munti, care nu aveau altceva decat cateva oite, sau capre, sau o camila-doua. Se ajunge la granita cu Egiptul , la punctul de vama.
Trecem granita in Egipt. Aici ne cunoastem ghizii care vor fi alaturi de noi pe durata sederii in Egipt .Prima pe care o cunoastem este Madalina, o romanca stabilita si casatorita in Egipt. Ne intimpina cu zimbetul pe buze si ne face cunostiinta cu restul echipei si cu situatia speciala in care ne vom afla cit vom fi impreuna cu ei. Ne reaminteste ca Egiptul este o tara cu pericol ridicat dar daca vom fi tot timpul impreuna cu ei si nu vom parasi grupul totul va fi bine. De asemenea aflam ca in noaptea aceea vom urca pe muntele Sinai. Abia asteptam sa pornesc in aceasta aventura.
Incercăm să urcăm Muntele Sinai - Gebel Musa, cum îi spun arabii, adică Muntele lui Moise - şi să ajungem pe piscul înalt unde, potrivit tradiţiei, Dumnezeu i-a înmânat lui Moise Tablele Legii. Urcarea Muntelui Sinai este o experienţă extraordinară şi de neuitat. O recomand celor care au posibilitatea să o facă măcar o dată în viaţă. La poalele muntelui se află renumita mănăstire Sfânta Ecaterina. Privesc cu nesaţ puzderia de stele luminoase, drumul care duce spre vârful muntelui porneşte chiar de lângă zidurile mănăstirii. Pornim la drum pe la ora doua ca să fim sus pe vârful muntelui la răsăritul soarelui.. E un drum greu, pe alocuri foarte îngust, neregulat, printre stânci cu forme apocaliptice, cu pietre tăioase. Ajuns, după patru ore de mers, pe vârful muntelui, la o înălţime de 2244 metri, la răsăritul soarelui, în faţa ochilor se deschide o privelişte cu neputinţă de descris. Cât vezi cu ochii, de la vest, până la est, piscurile munţilor mai mici şi pereţii uriaşi de granit parcă se nasc aici din veşniciile de piatră ale lui Dumnezeu. Totul parcă aşteaptă un cuvânt din gura lui Dumnezeu. În acest loc, "aerul e mai curat, cerul mai accesibil şi Dumnezeu mai aproape". Fără să vrei, rosteşti cuvintele pe care le-a rostit aici Moise: "Doamne, arată-mi faţa ta!" Muntele acesta al lui Moise este un munte misterios; pare să fie pretutindeni şi în nici un loc precis. În Biblie e numit când Sinai, când Horeb, întotdeauna este "muntele cel sfânt al Domnului". Şi oricine îl caută cu adevărat pe Dumnezeu, din orice parte a pământului ar veni aici la acest munte ajunge. Aici ajunge Moise venind dinspre Egipt, aici ajunge profetul Ilie, pornind din direcţia contrară, dinspre Israel, după o călătorie grea de 40 de zile şi 40 de nopţi si aici am ajuns si noi cei din Onesti in acea noapte sfinta si plina de stele a lunii ianuarie 2009. 
De fapt muntele acesta misterios al Domnului e mai presus de toate înlăuntrul nostru. Sinai-ul este aşadar înlăuntrul nostru. E necesar un urcuş greu, obositor, care face să ne “sângereze” picioarele, pentru a ajunge la piscul muntelui din noi, ca acolo să-l descoperim pe Dumnezeu sau, mai exact, ca să descoperim chipul şi asemănarea întipărite de Dumnezeu în noi.
A doua zi aflam de la Madalina povestea despre valahii de pe muntele Sinai. E o legenda fascinanta sau poate un adevar pierdut. E foarte hotarita sa faca lumina in aceasta gaura neagra a istorie. Ascultam cu interes povestea:
Surse istorice afirma ca Manastirea Sf. Ecaterina de pe muntele Sinai a fost inaltata de valahi.Beduinii din tribul geabelilor nu par sa se deosebeasca de ceilalti sinaiti. Arata la fel, vorbesc la fel, au aceleasi traditii. Totusi, povestea lor e speciala. Si ei, geabelii, sunt de origine romana, iar stramosii lor valahi au fost adusi acolo de catre imparatul Iustinian, cand a fost intemeiata Manastirea Sfanta Ecaterina, adica in secolul VI. Au fost crestini pana nu demult, prin sec. XVIII. Pana de curand, nimeni nu i-a luat in serios. Lingvistii romani nu stiu nimic despre ei, istoricii au vagi informatii, care provin din notele de calatorie ale unor straini ce s-au perindat pe la locurile sfinte in secolele trecute. Pare de necrezut, dar daca au dreptate, inseamna ca sunt fratii nostri, descendenti ai unei romanitati care s-a conservat si a evoluat separat, departe de Europa romanica, si care, probabil, si-a pastrat multa vreme trasaturile, inainte sa cedeze sub influenta araba. Daca nu este asa, si este doar o legenda, care este samburele de adevar in jurul caruia a crescut aceasta poveste? Geabelii, "oamenii de la munte", isi duc viata mai departe, nestiuti de fratii lor de sange. E de mirare ca nimeni nu i-a luat in seama pana acum. E de mirare ca istoricii si lingvistii romani nici n-au auzit de ei. Astazi, s-ar putea sa fie prea tarziu sa se mai poata face ceva pentru a salva de la pieire adevarul. Arabizarea ultimilor beduini valahi pare sa fie completa. Legenda va ramane legenda, daca nu se va gasi o echipa cu mult entuziasm si cu fonduri, care sa intreprinda cercetari aprofundate, sa faca anchete lingvistice si teste biologice. Va ramane doar amintirea unei comunitati de valahi, plecata acum un mileniu si jumatate sa slujeasca la o manastire in Egipt.
Intr-o graba fantastica ne intoarcem iar la poalele muntelui Sinai, pe care odinioara Moise a primit Tablele Legii. 
Aici vom intra in , Manastirea "Sfanta Ecaterina" care este, de aproape un mileniu si jumatate, unul din cele mai celebre centre de pelerinaj ale Ortodoxiei. Pe drum aflam despre viata Sfintei si ca cine saruta sfintele moaste ale Sfintei Ecaterina primeste un inel simbol ce are urmatoarea legenda, pe care parintele ne-o istoriseste cu mult har: Ecaterina a fost fiica de mare demnitar roman. A crescut intr-un lux despre care nu se poate vorbi in cuvinte. Era foarte inteligenta si de o frumusete nemaiintalnita.La anii casatoriei, cunostea toata intelepciunea vremii respective. Starea materiala, intelepciunea si frumusetea fizica a facut-o sa fie stapanita de o mandrie diabolica. Multi tineri de rangul ei au voit sa o ia de sotie dar Ecaterina ii umilea pe toti. Asa procedand nu a gasit, din cei multi cati s-au prezentat ca sa o peteasca, pe nici unul demn de a fi logodnicul ei si deci, sot de viata. Sistemul pe care l-a adoptat, a eliminat pe toti candidatii la casatorie, iar pacatul mandriei a stapanit-o si mai mult.Asa stand lucrurile, ea se gandea la un logodnic ideal dar modelul acestuia nu l-a intalnit inca printre cei care s-au prezentat ca sa o peteasca. Dumnnezeu care pe toate le plineste si da mana de ajutor pacatosilor, nu o lasa prada vicleanului diavol nici pe frumoasa, inteleapta si indestulata Ecaterina, si intr-o noapte ea are o vedenie. Se facea, ca la ea a venit o Doamna, cu chip ceresc, imbracata cu voal de matase, in culori pe care inca nu le mai vazuse pana atunci, cu Fiul ei de mana, un Tanar stralucitor, care se apropie de ea cu o eleganta nemaipomenita, cu pasi lini, parca zburand, purtati de o adiere de vant si se apropie de patul in care dormea, ingropata in puf. O clipa se examineaza reciproc, apoi superba Doamna, o intreaba cu o voce angelica, aratand spre Fiul ei : " Iti place de El ?" Ecaterina vedea in acel tanar, chipul desavarsit al logodnicului ei si fara ca sa stea pe ganduri, zise Slavitei Doamne :" Da imi place !" Maica cea frumoasa se intoarse catre Fiul ei, Caruia ii pune aceeasi intrebare :" Dragul Meu tie iti place de aceasta copila ?" La care Fiul raspunse : " Nu!" si Fiul se intoarce cu spatele catre tanara fecioara cu dezgust, adaugand si aceste cuvinte " Ca este mandra! Este plina de mandrie !" si indata petitorii au disparut. Ecaterina s-a desteptat din somn, foarte mahnita, ranita in orgoliul ei, ca pana atunci n-a infruntat-o, n-a umilit-o nimeni asa cum a umilit-o Acest tanar si s-a pus pe plans toata noaptea cat a mai ramas dupa vedenia ei. A doua zi , cu ochii umflati de plans, s-a sculat din pat si mult s-a gandit si s-a framantat, " ce va sa insemne aceasta ". Si pentru ca nu putea sa dezlege singura visul, nici pe Cel ce o petise nu l-a cunoscut, isi aduse aminte de un pustnic, ca fiind foarte intelept, si deci numai acela putea sa-i dezlege enigma. Fara sa mai astepte raspunsul altora, s-a echipat corespunzator pentru o asemenea vizita si a plecat cu pasi grabiti spre chilia acelui om al lui Dumnezeu. Ajunsa la chilia batranelului, ii spuse inlacrimata ceea ce visase cerand de la el dezlegarea visului, deoarece nu avea liniste, de cand o vizitase acea Doamna cu Fiul ei. Batranelul cunostea orgoliul tinerei si o linisteste cu cuvinte potrivite, indemnandu-o sa asculte sfatul lui si daca va asculta, totul va fi bine :" Sa te rogi la Dumnezeu - ii spune crestinul - si sa lepezi mandria care te stapaneste, ca Cel care a venit la tine, este impotriva celor mandrii. Sa te socotesti cea mai nevrednica, cea mai de pe urma fiinta si atunci El are sa te iubeasca." Fata il dorea pe Acel tanar ideal, nu cu patima unei tinere de seama ei, ci cu totul altfel. Ea nu prea stia cum Il dorea si tocmai acest lucru o impingea si mai mult, sa-L doreasca, sa faca orice, pentru a intra in gratia Lui, ca in nici un chip nu-L mai putea scoate de la inima ei.A plecat de la batran hotarata sa-i respecte sfatul, desi nu se prea potrivea cu gandirea ei. Ecaterina a realizat ca intelepciunea batranului se datora faptului ca era crestin. De cand i-a dat sfaturile acelea, Ecaterina le-a pazit cu multa ravna, a devenit o buna crestina si nu mai era mandra, nu mai avea gandul acela diabolic care o tinea departe de Dumnezeu, se modelase dupa modelul sfintilor si era fericita. Ce mai incoace si incolo, devenise o buna crestina si in aceasta postura se simtea asa cum niciodata nu se simtise. In fiecare seara inainte de culcare, isi facea rugaciunea in taina, sa n-o vada nimeni. Toti ai ei erau impotriva crestinilor. In perioada aceea crestinii erau prigoniti de pagani. Cei care refuzau sa se lepede de credinta erau omorati in chinuri groaznice. Era constienta Ecaterina de ce o asteapta daca ea devine crestina dar si hotarata in ceea ce facea, de aceea se si ruga si implora pe Acela, sa vina ca nu mai poate rabda intarzierea Lui. Si asa astepta cu ardoare pe mirele ei. Dumnezeu care cunoaste toate, nu S-a lasat mult timp asteptat. Intr-o noapte se arata Marita Doamna, cu Fiul ei, dar de aceasta data totul era mai stralucitor, decat cum fusese prima data si Ecaterina, ca arsa a sarit din pat, cu mult curaj, inflacarata pentru. a-L intampina. Fiul o placu de asta data, si dovada ca asa a fost, ii dadu o verigheta pe care El, cu mana Lui, o puse in degetul ei. Ce fericita a fost Ecaterina atunci, este greu a spune in cuvinte, dar a jurat lui Hristos, legatura sfanta, pe viata si pe moarte. Cand s-a desteptat din acest vis, uimirea ei a fost si mai mare, era mai fericita acum decat in vis, vazand ca in deget avea o verigheta." Deci a fost adevarat !Nu a fost vis ci a fost adevarat! Fiul lui Dumnezeu este Logodnicul meu si acum fac acest legamant inaintea Lui, ca nu ma voi mai desparti de El, chiar daca va fi sa mor!".Ea a fost hotarata si ceea ce a spus aceea a si facut, primeste pentru Mirele Hristos, moarte de martir. Ingerii ii ridica firavul ei trup, in vazul chinuitorilor si il duc la Sinai, asezat de cuviosii de aici intr-o racla.
Puterea cu care minastirea a traversat secolele este vizibila in arhitectura ei: un adevarat colos din piatra, zidit si pastrat aproape in forma initiala, de la imparatul bizantin Justinian cel Mare, din anii 550-551. Traditia spune ca, in anul 337, sfanta imparateasa Elena a construit un sanctuar in jurul locului in care, dupa traditie, s-ar fi aflat rugul de foc ce ardea si nu se mistuia, unde Dumnezeu a vorbit prima oara cu Moise. Altarul sfintei biserici este asezat pe rugul pe care l-a vazut Moise arzand, dar nu se mistuia. Acel rug vegheaza si acum. Ramurile lui sunt pe zidul din spatele bisericii, iar radacina in Sfantul Altar. In Sfantul Altar se afla Sfintele Moaste ale Sfintei Ecaterina. Atacurile permanente ale triburilor nomade vecine au facut pe imparatul Justinian sa transforme, in secolul al Vl-lea, sanctuarul intr-o manastire-fortareata. El a dispus ca unul dintre arhitectii de la curte sa-i construiasca aceasta veritabila cetate, care rezista de saisprezece secole. Prestanta manastirii a facut ca pana si profetul Mahomed, califii arabi, sultanii turci sau chiar cuceritorul Napoleon, sa o ia sub protectia lor, aparand-o de eventualii pradatori. Astfel, ea nu a fost cucerita, jefuita sau distrusa niciodata in lunga ei istorie, pastrandu-si de-alungul veacurilor imaginea de loc sfant biblic, unde intelesul simbolic al evenimentelor din Vechiul Testament este descoperit si interpretat potrivit invataturii Domnului nostru Iisus Hristos. Incinta manastirii este in egala masura misterioasa si impresionanta, cu pasaje si scari ce fac trecerea de la un nivel la altul. In paraclisul manastirii, unde o candela este in permanenta aprinsa si in care se poate intra numai descaltat, monahii spun ca se afla locul rugului aprins, in care Dumnezeu a vorbit cu Moise. "Sfanta Ecaterina" detine una dintre cele mai celebre si mai importante biblioteci ale lumii, cu peste 3000 de manuscrise in greaca, araba, siriaca, georgiana, armeana, slavona si latina. Unul din cele mai celebre manuscrise biblice, Codex Sinaiticus, vechi din secolul al VI-lea, provine de aici. Alt argument privind valoarea culturala a comorilor manastirii sunt operele de arta si documentele istorice, la care se adauga colectiile unice de icoane, candele de argint, mozaicuri, picturi si miniaturi, multe datand din secoleleV-VI. Centru ortodox cu o viata monahala neintrerupta, incepand din secolul al VI-lea, Manastirea "Sfanta Ecaterina" este un monument crestin unic, unde duhul civilizatiei bizantine, demult apuse, este inca viu.Dupa ce iesim din manastire, trecem prin locul de tabara, unde Aron, fratele lui Moise, a ramas cu
israelitii, in timp ce Moise s-a suit pe muntele Horeb ca sa primeasca Tablele Legii. In asteptarea lui Moise care a stat patruzeci de zile si tot atatea nopti pe munte, in tabara evreilor s-a adunat aurul si toate bijuteriile si au turnat vitelul de aur, facandu-si un idol. Cand Moise a venit si a vazut ce au facut ei, s-a suparat foarte tare, aruncand Tablele, pedepsind cu moartea pe cei ce au facut aceasta nelegiuire. Pe stinca muntelui vedem ca si cum ar fi sapat in piatra urma vitelului de aur. Facem ultimele poze si frinti de oboseala plecam spre Cairo.Un oraş cu multe milioane de locuitori, despre care se spune că nu doarme niciodată. Este cea mai mare metropolă a Africii şi a lumii arabe, în secolul nostru, dar care are, încă, un „picior” în Evul Mediu. Primul lucru care iti vine in minte atunci cand pomenesti de Cairo sunt bineinteles faimoasele piramide. Situate in Giza, o suburbie a orasului, acestea au fost primele monumente pe care le-am vizitat. Se anunta o zi încărcată de istorie, cu monumente grandioase
şi o civilizaţie care a lăsat multe în urmă.Mă aştept să ieşim din oraş şi să ne afundăm în deşert. Am o surpriza si constat însă că, trecînd Nilul, deja se văd la orizont celebrele monumente . Facem stînga la o intersecţie şi ne apropiem rapid de piramide.Cea mai faimoasă dintre ele, Piramida lui Kheops (Marea Piramidă), a fost construită în urmă cu 4500 de ani, fiind prima dar şi singura rămasă în picioare dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Având, iniţial, o înălţime de 145,75 m, s-a micşorat, de-a lungul timpului, cu 10 m. A fost construită din peste 2 miliarde de blocuri de piatră, cu o greutate de la 2 la 10 tone.
Suntem şocaţi când aflăm că pietrele au fost transportate cu feluca de la Aswan, cu toate ca stiam asta din documentarele de la televizor. În complex se mai găsesc piramidele lui Kephren şi Mikerinos, precum şi piramidele reginelor. Am fost puţin dezamăgită de piramide, deoarece mă aşteptam să văd hieroglife, pasaje secrete, statuiete şi sincer, nu mai ştiu ce, dar ceva care să amintească de cum au fost cândva, dar după anevoioasă coborâre în Piramida lui Khefren am aflat că piramidele sunt uluitoare, dar doar pe dinafară. Oricum, trebuie să recunosc că priveliştea te lasă fără prea multe cuvinte, nu îmi venea să cred că nu sunt în faţa televizorului, pe canalul Discovery, ci chiar pe platoul Giza. Chiar langa piramide, o alta atractie populara printre turisti este plimbarea cu camila, precum beduinii prin desert. Cel mai bine este sa lasi ghidul, sa negocieze pentru tine, pentru ca astfel vei primi o “oferta” mai buna. Vei putea ajunge astfel la o platforma mai inalta, langa piramide, de unde vei avea o panorama exceleneta asupra complexului din Giza, asupra celor 3 piramide mari, dar si asupra celor 6 “sateliti” mai mici, construiti de faraoni pentru neveste si copii.Nu ratati aceasta plimbare. Merita! 
construit se pare la ordinele lui Kefren dupa chipul si asemanarea sa, chiar langa templul unde se efectua mumificarea faraonilor. Aflat în faţa piramidei lui Kefren, ca un gardian în faţa templului, Sfinxul este un monolit de piatră, cu cap de om şi corp de leu, având 21 m înălţime şi 71 m lungime. Capul Sfinxului are 5 m înălţime, iar desfigurarea sa, provocată de mameluci, se vede de la distanţă. Am facut multe poze si am plecat de acolo lasind in urma grandioasele monumente. 
Sakha . Tradiţia spunea că o piatră de aici păstrează urma piciorului Copilului Iisus. Piatra respectivă a fost descoperită în anul 1986.
Mostorod , aflat la 10 km nord de Cairo, este locul în care Sfânta Fecioară s-a oprit pentru a-L spăla pe Pruncul Iisus şi hainele sale. La întoarcerea din Egipt, Sfânta Familie trece din nou prin acest loc, iar Mântuitorul face să apară un izvor care poate fi văzut şi astăzi.
Deşertul Nitriei , unde s-au descoprit multe chilii . Loc în care binecuvântarea Sfintei Familii va duce la dezvoltarea vieţii ascetice.
Matariyah , aflat în vecinătatea oraşului Cairo, este locul unde Sfânta Familie s-a adăpostit la umbra unui copac cunoscut astăzi sub numele de Arborele Sfintei Fecioare. Tradiţia spune că apa vărsată aici de Sfânta Fecioară, după ce a spălat hainele Pruncului, a dat naştere unei plante aromatice cunoscută sub numele de balsam. La Zeitoun s-a odihnit Sfânta Familie înainte de a ajunge în vechiul Cairo.
De la Maadi Sfânta Familie s-a urcat într-o felucă şi a traversat Nilul, îndreptându-se spre sud. În data de 12 martie 1976, pe apa fluviului a fost găsită plutind o Sfântă Scriptură, deschisă la pagina Isaia 19, 25 („Binecuvântat fii, Egipt!“).
La El Moharraq Sfânta Familie a stat 6 luni şi 11 zile. Privit de la nord la sud, sau de la est la vest, locul se află exact în mijlocul Egiptului.
Nu am parcurs tot drumul familiei sfinte prin Egipt dar am fost bucurosi ca am putut calca pe citeva urme ale Mariei si fiului sau.
In 2 aprilie1968, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a aparut pentru prima oara deasupra cupolei Bisericii din Zeitun, Cairo, fiind observata intiai de catre niste muncitori musulmani de la un garaj din apropiere. Aparitiile sale au facut valva, toate ziarele vremii scriind despre aceasta. Pentru ca s-au repetat, aparitiile Preasfintei Fecioare Maria au fost vazute de mai mult de un million de oameni, de toate religiile, multora dintre acestia schimbandu-le viata. Au fost filmate de catre televiziunea nationala egipteana, fotografiate de sute de profesionisti, chiar presedintele tarii Abdul Nasser mergand sa o vada. In perioada respectiva Egiptul trecea prin momente grele, daorita pierderii Razboiului de 6 zile cu Israelul, in care au murit multi oameni si in urma caruia Israelul a ocupat Peninsula Sinai. Prin minunea aparitiei Sale, Sfanta Fecioara Maria a aratat ca mai este speranta si a adus multi oameni la credinta. Aparitiile au durat trei ani, timp in care politia locala a efectuat numeroase si sofisticate investigatii pe o arie de 15 mile in jurul bisericii din Zeitoun, pentru a descoperi daca este vorba despre o sursa artificiala de lumina proiectata spre cer; intruna dintre seri au inchis chiar curentul electric in intreg districtul; toate aceste cautari nu au avut nici o finalitate, aparitiile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu continuand.Tot in aceasta fascinanta tara urma să descopăr ceva nu mi-am imaginat niciodată. Auzisem de creştinii egipteni, copţii, dar nu ştiam foarte multe. Prima mănăstire vizitată a fost Manastirea Sf. Macarie . Pot spune acum, după ce le-am vizitat şi pe celelalte, că este una dintre cele care m-au impresionat foarte mult. Este un loc liniştit, o oază de sfinţenie într-un fel de deşert. După ce treci de zidurile mănăstirii, ziduri înalte şi groase, parcă te rupi de viaţa cotidiană. Un părinte smerit, cu o voce caldă şi privire pătrunzătoare ne-a transpus în vremea Sf. Macarie. Mănăstirea este mare, cuprinde mai multe biserici micuţe, primitoare şi arhaice si adăposteşte moaştele celor 3 sfinţi Macarie: Macarie Egipteanul, Macarie Cetateanul şi Macarie Episcopul. De asemenea o comoară a acestei mănăstiri, decoperită recent, este mormântul unde s-au îngropat moaştele Sf. Ioan Botezătorul.
Biserica ortodoxă greacă ce adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost si ea una din destinatiile noastre. Cu toate ca nu era in programul excursie Madalina hotaraste sa o vizitam, mai ales la rugamintea unora dintre noi. Această biserică a fost ridicată pe temniţa unde a fost ţinut şi chinuit Sfântul Gheorghe. Uneltele torturii şi lanţul cu care a fost prins sfântul sunt ţinute la demisolul bisericii. Cu credinta ca lantul are o mare putere vindecatoare, atunci cind ajungem fiecare sa-l atingem il trecem peste tot corpul si mai ales in zonele unde ne stim fiecare betesugul.
O alta oprire : Catedrala Sf. Marcu, care părea ascunsă şi înghesuită între alte clădiri, dar de fapt este foarte mare, lucru de care îţi dai seama abia când păşeşti înăuntru. Ne miscam in liniste.Întâi am coborât la mormântul Sfântului Marcu, care adăposteşte parte din moaştele acestui sfânt apostol şi evanghelist al lui Isus. Am ascultat despre viaţa şi pătimirile acestui sfânt care a creştinat poporul egiptean în secolul I şi am urcat apoi să ne închinăm şi celorlalte sfinte moaşte aflate lângă altar.
Inainte de a parasi Egiptul vedem si Alexandria oraş încărcat de istorie situat pe malul Mediteranei Localitatea, fondată de Alexandru cel Mare pentru a fi capitala a Egiptului elenistic şi roman, păstrează încă un număr mare de vestigii ale gloriei apuse.
Se simte influenţa europeană, oraşul fiind mult diferit de Cairo. Aici vizitam Biblioteca , o construcţie a secolului XXI, modernă şi ingenios proiectată, ridicată pe locul unde s-a aflat una din cele mai mari Biblioteci ale antichităţii, Fortăreaţă, locul unde în trecut trona Farul din Alexandria si Manastirea Sfintului Mina, o mănăstirea foarte mare ce se vede de la distanţă foarte mare. Mănăstirea este nouă, un adevărat complex monastic, cu grădini unde se cultivau măsline şi curmale, ateliere de tâmplărie, spital , cantină pentru nevoiaşi, corpuri de chilii. Biserica principală este o adevărată catedrală, înăuntru sunt mozaicuri superbe şi bineînţeles, moaştele Sf. Mina, dar şi ale papei Chiril VI, personalitate marcantă a creştinismului de aici. Am făcut acatistul chiar lângă moaştele Sfântului Mina, îngenunchind în faţa celui ce este grabnic ajutător şi ocrotitor al caselor şi inimilor creştinilor.
Cam acestea sunt amintirile marcante din Egipt. Parasim aceasta tara luindu-ne ramas bun de la Madalina care ne-a ramas in suflet. O romanca maritata aici, dar cu radacini bine infipte in tara in care s-a nascut. Tot ce face aici e legat de Romania si de semenii ei. Una dintre cele patru femei din lume care a fost pe urmele familiei sfinte, calatorie ce a marcat-o si pe care a transpus-o intr-o carte pe care vrea s-o publice tot in tara noastra.
Parasesc Egiptul fara a-mi propune sa ma intorc aici foarte curind! Intram din nou in Israel unde urmeaza sa avem citeva zile de maxima incarcatura spirituala.
Vineri 30.01.2009 se anunta iar o zi incarcata! Avem de vizitat Biserica Dudul lui Zaheu, Pustiul Hozevei, Biserica Sfintul Gherasim Urmind sa ajungem seara la Zidul plingerii.
Deşi se află sub tutela grecilor, Manastirea Hozeva are pentru români o semnificaţie aparte, aici aflându-se moaştele Sfântului Ioan Iacob Românul. Vedem cu ochii nostri pustietati strabatute doar de turme de capre - habar nu aveam cu ce pot sa se hraneasca, nici ciulini nu zaream cat cuprindeam cu ochii.In pustiul Hozeva, la aceasta manastire, in apropierea Ierusalimului, a ajuns si un roman, cel care urma sa fie numit Sf. Ioan de la Neamt. Cand s-a mutat la ceruri, in 1960, in varsta de 47 de ani, pasarile au venit sa il petreaca. Pe ultimul drum l-au insotit pasarile cerului care au venit sa-I aduca ofrande. In 1980 au fost descoperite la Hozeva moastele Sf. Ioan de la Neamt. Le-am vazut, le-am cinstit cantand acatistul.
In manastirea Sf. Gheorghe Hozevitul se afla pestera in care a stat ascuns Proorocul Ilie, fiind hranit de corbii din pustie vreme de trei ani si jumatate. Fiecare asezamant vizitat inseamna o incursiune spre radacinile lumii, spre fundamentele Cartii Cartilor. Greu de spus in cuvinte - ca si cum icoanele de pe pereti, de acasa sau din biserici, isi deschid porti secrete la mari departari. Si tu, nevrednic ravnitor, mergi pe urmele pasilor celor ce toata viata au cautat indumnezeirea.
Asezamantul monahal de langa Iordan, cunoscut in perioada bizantina sub numele de "Sfantul Gherasim", iar in timpurile moderne ca "Deir Hajla", este asezat intre Ierihon si Iordan. Inca de la mare distanta se poate observa un dom argintiu, inaltandu-se peste o cladire patratoasa, inconjurata de ziduri ca de cetate. Aici suntem primiti in dangat de clopot.Astazi, locasul de rugaciune este cunoscut si sub denumirea de Manastirea greco-ortodoxa a "Maicii Domnului - Kalamon", asa cum se numea si in vechime, aici aflindu-se si icoana cu Maica Domnului Hranitoarea, alaptandu-l pe puncul Iisus.Ea a fost intemeiata de catre Sfantul Gherasim cu scopul de a servi ca asezamant pentru toti pustnicii de pe Valea Iordanului. Aceasta zona a fost leagan al monahismului crestin mai bine de o mie de ani, nenumarate manastiri inaltandu-se.
Lasam in dreapta acest peisaj si intram in paraclisul construit pe locul unde s-a aflat Capul Sfintului Ioan Botezatorul ,unde se mai vede groapa in care a fost gasit si frumosul pavaj original(putin).Ne inchinam si sarutam acest loc sfintit si frumos mirositor,ne inchinam si la icoana sfintului,admiram celelalte icoane din paraclis ,aprindem lumainari si dam pomelnice ,caci aici ,pe linga maicile rusoaice sint si maici romance. La poarta ne luam icoane cu Inaltarea Domnului si mir de nard cu o frunza de maslin in el. Le vinde la poarta un paznic roman. 
plasat imediat in apropierea altarului, in partea dreapta. Rostim inca o data aceasta rugaciune divina si ne pregatim de momentul in care vom calca din nou pe urmele Mintuitorului, de data aceasta fiind urmele care duc spre rastignirea sa. 
a mormintul ei. Ne-am inchinat si ne-am rugat la aceasta faimoasa icoana si am sarutat-o ,considerind acest fapt ca pe o mare cinste de care ne-a invrednicit Maica Domnului noua oamenilor care ajungem in Tara Sfinta! Daca cerem ceva de folos pentru sufletul nostru se implineste .In anul 1989 ,cind a fost inundatie singura icoana care nu a fost atinsa de apa a fost aceasta,iar in anul 1947 ,cind au fost mari inundatii cind a intrat apa pe geamul din spatele icoanei,singura s-a ridicat si a inchis geamul si a coborit numai dupa ce a fost scoasa apa.Cind a fost dusa in Bulgaria 4 paralitici care s-au atins de Ea s-au vindecat .Coborând pe scara impresionantă, pe stânga se poate vedea capela închinată Sfinţilor Ioachim şi Ana. Mormântul Fecioarei, cu două intrări joase pentru pelerini, se află la capătul treptelor, pe dreapta. De-a lungul timpurilor biserica exterioară, abaţia, spitalul şi dependinţele au fost rase până la pământ crutate fiind insa cripta în onoarea “Preafericitei Mame a profetului Isus”. Molozul care s-a prăbuşit a acoperit ferestrele criptei, aceasta rămânând astfel întunecată, fără lumină din afară, aşa cum se prezintă şi astăzi. Aspectul ei este jalnic mai ales din cauza fumului de lumânări şi a inundaţiilor pe care le provoacă uneori ploile, având în vedere diferenţa de nivel a terenului. Cu toate acestea emotiile traite aici nu pot fi usor uitate. ! Nu am vazut din pacate si grota apostolilor care era inchisa intre orele 12-14.Ce program rau au si ei sa le inchida in amiaza mare ,cind sint vizitatori din toata lumea! . 
in care maslinii scorburosi, contorsionati, sunt supusi probelor cu Carbon 14 pentru a se dovedi vechimea lor - martori tacuti ai rugaciunii dinaintea calvarului si ai picaturilor de sudoare ce se faceau "ca picaturi de sange care picurau pe pamant". Am intrat, alaturi, in Biserica Patimilor lui Iisus (Biserica catolica a Tuturor Natiunilor) - unde vitraliile sunt toate mov, culoare sacerdotala, dar care inspira totodata o tristete fara sfarsit, presimtirea si acceptarea de buna voie a sacrificiului ce urma sa vina. Lumina, frumusetea si exuberanta vegetatiei de afara contrastau dureros cu acel clar-obscur violet dinauntrul constructiei arhitectului italian Barluzzi - chiar daca altarul aduce o nota de caldura acestui lacas, ca si imnele de slava ale grupurilor de pelerini (chiar de toate natiile!) care se perinda non-stop. De Barluzzi mai auzisem, era printre acei putini arhitecti acceptati, omologati, in stare sa faca fata canoanelor estetico-religioase. Tot pe Muntele Maslinilor se afla biserica ruseasca Maria Magdalena, cu imense turle aurite, si Dominus Flevit (Domnul a plans), biserica catolica in forma de lacrima, de unde se vede, cu Muntele Sion in stanga, intreaga panorama a Ierusalimului. Intram prin poarta leilor spre pretoriu ,unde Domnul fost judecat,in dreapta se afla biserica flagelarii ,catolica, cu vitralii unde Iisus este legat la miini,,iar vizavi de ea alta tot catolica ,unde Isus apare in doua statui ce reprezinta Ecce Homo ,dupa ce a fost batut ,iar alta cu crucea pe umar. Intram in inchisoarea pretoriului ,unde Isus a fost tinut cu picioarele in butuci .Este aici o manastire ortodoxa greaca .Intram intr-o camera longitudinala in care ne apare o cruce si apoi imediat linga ea ,icoana Mintuitorului cu picioarele in butuci .Impresionanta aceasta icoana pe care o vad pentru prima oara in viata!Pe peretele din stinga ,acela pe care se afla si usa de la intrare ,sint icoane reprezentind drumul crucii impresionant de bine pictate! Vizitez si inchisoarea ,care are multe compartimente ,in care au stat si cei doi tilhari si Barabas.Ma inchin la altarul grec unde admir niste icoane deosebite cu Maica Domnului pe care nu le-am vazut nicaieri altundeva,decit aici ,foarte vechi.Aceasta manastire greceasca mi-a facut o puternica impresie, dupa cea a mormintului Maicii Domnului! De aci incepe drumul crucii sau Via Dolorosa cu 14 opriri ,primele doua pe teritoriul pretoriului ,urmatoarele 7 pe drumul ce urca spre Golgota de-a lungul strazilor ,iar celelalte sint in interiorul bisericii Sfintului Mormint. Inaintam cu greu pe stradutele inguste, cu trepte alunecoase,facindu-ne loc si cu coatele printre grupurile de pelerini, prin furnicarul de lume, printre bazarurile negustorilor, înfruntând cu curaj toate strigătele şi mirosurile de pe lume Vreau sa cred ca e o atmosferă cu totul asemănătoare aceleia pe care a trăit-o Isus înaintând cu crucea în spate prin furnicarul de pelerini veniţi la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui.Din secolul al XII-lea tradiţia creştină a fixat la locul pe care se aflase fortăreaţa Antonia începutul traseului făcut de Isus cu crucea în spate până la Calvar.E un lucru cunoscut că romanii îi obligau pe cei condamnaţi la moarte să străbată drumurile principale ale cetăţii, purtând în spate instrumentul execuţiei, pentru ca lumea să rămână impresionată văzând ce soartă îi aşteaptă pe răufăcători; de gâtul condamnatului era legată o placa cu condamnarea şi motivul condamnării. Tot în acest scop execuţiile se făceau în public, într-un loc vizibil şi accesibil. Via Dolorosa este marcată de cele 14 opriri tradiţionale ale Căii Crucii care comemorează etapele mai importante ale traseului parcurs de Isus.
Biserica Sfantului Mormant este cea din urma de pe Drumul Calvarului,acolo,pe Golgota,unde a fost rastignit pe cruce si unde a fost pus in mormantul din care a Inviat. Impresionant a fost la intrarea in Biserica Sfintului Mormint. Furnicarul de pelerine de peste zi disparuse si am putut auzi si mai bine explicatiile. De data aceasta Parintele Berdan ne-a prezentat povestea intregului ansamblu. Ea este un lăcaş foarte mare, construit de Constantin cel Mare împreună cu împărăteasa Elena. Aici sunt mai multe altare - cel ortodox se află în centru, , un altar pe locul unde a fost răstignit Iisus Hristos, cu câţiva metri mai sus, pe vârful muntelui Golgota. La intrare, tot în localul unde este mormântul Domnului, se află piatra de ungere, unde se găsesc uşile de intrare în biserica din Ierusalim. Pe partea stângă se află câte trei coloane de marmură. Una dintre aceste coloane a fost străpunsă de focul haric atunci când Ierusalimul a fost cucerit de turci şi aceştia n-au permis ortodocşilor să facă slujba de Înviere, ei rugându-se afară. În biserică slujeau armenii şi focul haric nu s-a pogorât la ei, ci a mers ca o minge de foc, ca un fulger şi a despicat coloana uriaşă de marmură pe verticală. Lumânările s-au aprins la ortodocşii care plângeau la uşa de la intrare. Urma de foc a rămas ca o amintire despre acest eveniment şi ca o confirmare a faptului că ortodoxia este credinţa ce păstrează cel mai deplin moştenirea sfintei tradiţii. De atunci şi până astăzi, numai la ortodocşi se pogoară această lumină. Apoi a inceput slujba. Un sobor de preoti imbracati in alb slujeau in limba greaca. Din strana raspunsurile se dadeau atit in greaca cit si in ruseste. La un moment dat s-a cintat si in romaneste, moment in care emotia a fost maxima. Am raspuns si noi, pelerinii din Onesti, dupa care spre sfirsitul slujbei am incintat ( in romaneste) impreuna cu calugarii din strana mai multe cintari. O Sfinta Liturghie pe care nu o voi uita usor! Noapte mai avea putine ore pina lasa zorii sa-i ia locul! Am dormit putin dar dupa cite emotii traisem in ziua aceasta nici nu mai conta acest amanunt. Asi fi vrut sa-mi promit ca ma voi mai intoarce dar nu aveam curaj. Nu aveam de unde sa stiu ca acest moment al revederii urma sa fie foarte curind. Pornim dimineata spre Muntele Sionului , urcînd pe drumul Hebronului în drum spre Betlehem, la 8 km de Ierusalim. Pentru a vizita orasul unde s-a nascut Fiul Domnului, trebuie sa trecem frontiera palestiniana, prin zidul de securitate inalt de opt metri, si sa patrundem in lumea araba,cu case albe construite in terase, cu restaurantele din care razbate savoarea mirodeniilor prin tot orasul.Ghid de această dată ne este Gabriela, originară din Tîrgovişte, care trăieşte de peste 10 ani aici. Ne primeste foarte zimbitoare si bucuroasa ca are oaspeti romani! Isi incepe istorisirea: Este Basilica Naşterii Domnului sau Biserica Nativităţii. Complexul ce o înconjoară, acoperind aproximativ 12 000 metri pătraţi, include în afară de basilica propriu-zisă, o mănăstire ortodoxă, una catolică şi una armeană. Istoria ei începe în secolul al II-Iea, cînd Sfîntul Iustin Martirul a identificat întîia oară grota ce se află sub ea, drept peştera sfîntă, locul naşterii lui Iisus. Prima biserică se va ridica aici destul de timpuriu, în anii 326, de către Sfînta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. Gabi ne vorbeşte despre invazia perşilor din anul 614, cînd lăcaşul a fost lăsat intact de prădători, impresionaţi să vadă reprezentaţi în scena Naşterii Domnului pe magii de la răsărit, îmbrăcaţi în haine persane. Apoi, intrarea pe uşa, foarte joasă, numită “Uşa Umilinţei” şi ea cu propriile ei legende: să ai capul plecat; să nu poată intra invadatorii călare etc. etc. Clădirea octogonală de deasupra peşterii a fost o bazilică triunghiulară. Ai un sentiment ciudat să vezi biserici, construite peste alte biserici. Aşa se face că întreaga construcţie are forma unei cruci. Se spune că bazilica lui Iustinian era departe, ca frumuseţe, de cea construită de împărăteasa Elena. 
Gabi mai zice că arhitecţii care au construit-o au şi fost pedepsiţi de împărat. Naosul basilicii este împărţit în cinci nave longitudinale, separate de patru rînduri de coloane, în stil corintic, cîte 11 în fiecare rînd. Pe ele sînt pictaţi apostolii Domnului, cu numele scrise în latină şi greacă. Din nou privim în jos pentru a admira, în unele zone ale pardoselii, 
părţi din vechile mozaicuri bizantine originale. Lăcaşul are trei altare: unul central şi două mai mici, aflate în absidele laterale. Din aceste abside se coboară în Peştera Naşterii Domnului, propriu-zis o mică grotă naturală, situată chiar sub altarul central. În partea de răsărit, localizat printr-o stea de argint fixată în marmură, se află locul unde a fost ieslea. Cincisprezece candele ard permanent în jurul ei. Am coborît, ne-am aplecat, am intrat cu evlavie, cuprinşi de emoţie, şi am sărutat steaua de argint. Părţi din bazilica Nativităţii se află sub controlul diferitelor confesiuni creştine. Peştera Naşterii Domnului se află sub jurisdicţia ortodocşilor. Încerc să-mi imaginez Betlehemul de atunci, convinsa fiind că tradiţia este cea care păstrează credinţa, iar ghidul cel mai bun este…Biblia. La terminarea vizitei Gabriela ne invita sa cintam un colind ceea ce ne va face din momentul acela ca in nici o zi de Craciun sa uitam pe unde au umblat pasii nostri! Am cintat colinde la locul nasterii Domnului, nascindu-ne si noi impreuna cu Hristos pentru ca sa murim si sa inviem impreuna cu el in ziua urmatoare. Si ziua urmatoare a fost cea in care ne-am mai intos o data pe urmele suferintei Mintuitorului. Am mers repede chiar foarte repede ca in aceasta zi trebuia sa ne intoarcem la Tel Aviv Cuprinsa de emotia patrunderii si cu ochii trupului a celor mai sfinte locuri ale crestinismului,indreptindu-ma spre Biserica Sfintului Mormint sub privirile unor evrei fanatici sub aspect religios, ma incearca un sentiment de durere vazind multimea negustorilor care,incercau pe orice cale sa-mi vinda marfa de pe tarabe ce se intind pina aproape de locul care este cel mai sfint pentru crestini. Ma asez la coada ,care nu e foarte mare ,si rugindu-ma, astept sa-mi vina rindul la intrare in mormintul gol pentru a ma inchina si ruga, pentru ultima oara in acest pelerinaj! Candelele deasupra intrarii in capela ingerului ,unde acesta s-a aratat femeilor mironosite imprastie lumina lor diafana;
m-am inchinat in fata pietrei pe care a stat ingerul si am asteptat sa-mi vina rindul sa intru in mormint.Am stat in genunchi si cu capul pe piatra rugindu-ma cit mai simplu si nesofisticat ,am privit icoanele cele 3 cu invierea , multumind Domnului si rugindu-l sa aiba grija de mine si de toti dragi mie.Ies si aprind inca un manunchi de 33 de luminari, reprezentind virsta lui Isus.Urc cele citeva trepte spre Golgota ,la altarul catolic ,unde ma inchin la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu o sageata in inima , Maica durerii,dupa cum a proorocit dreptul Simeon,ca o sabie va trece prin sufletul Ei.Este o statuie facuta de un spaniol.Ajung iar la locul rastignirii.Ma inchin si ingenunchez sub altar unde se afla un disc ce marcheaza locul unde a fost infipta crucea lui Hristos.Sub altar ,dupa ce cobor treptele mai vad inca o data stinca Golgotei care s-a crapat in momentul mortii Domnului. Sunt oameni care fac poze. Marturisesc ca nu mai am aceasta putere.Se spune ca aici ar fi ingropat Adam,iar singele Mintuitorului ,cazind pe el i-a spalat pacatul neascultarii. Doamne ce greu e sa te desparti de aceste locuri sfinte! Sunt plecata de acasa de 11 zile dar nu am simtit deloc dorul de a ma intoarce, dor ce de altfel ma incerca la citeva zile dupa ce ma desparteam de ai mei! Cred ca de fapt aici sunt cu adevarat acasa. Revenim in Tel Aviv, capitala moderna, cu cladiri “fara sfirsit” si cu o atmosfera specifica unei societati filo – americane. Contrasteaza flagrant cu Cetatea Ierusalimului si cu celelalte locuri care ne-au introdus profound in mireasma vremurilor mesianice. Ne indreptam pasii pe drumul de intoarcere cu speranta revenirii in Tara Sfinta, acolo unde, impreuna cu Hristos, pe urmele sale,am actualizat intreaga sa viata si activitate,pina la Invierea si Inaltarea Sa, fiecare dintre noi, prin Duhul sau Cel Sfint, avind datoria sfinta de a lupta pe tarim spiritual pentru a scoate pe Hristos din adincul sufletelor noastre, incit sa putem spune impreuna cu Apostolul: “De acum nu maitraiesc eu, ci Hristos traieste in mine”
